Arad CX Cup- prima etapa din CXNL

Titlu alternativ: „Asta-i pofta ce-am poftit-o” (scuzati referinta mioritica – see what i did there? 😀 ). In sensul in care acum ceva vreme, dupa mutarea-mi la campie si dupa ce-am urmarit toate etapele din Cupa Mondiala de Ciclocross de anul trecut, mi-a venit in minte ideea (stralucita) sa imi vand cursiera  (folosita moderat) si mtb-ul care statea in beci de un an, pentru a-mi lua o bicicleta de ciclocross, mai adaptata nevoilor si reliefului in care-mi faceam veacul mai nou. Enter Matilda, o Merida Cyclocross 400, pe care-am facut-o celebra in social media (vezi mai jos) si careia i-am promis ca o duc la Cupa. (Nu, n-am o relatie care-a dat inspre patologic, nu sunati inca la psihiatru 😀 ).

Acestea fiind spuse, cu ocazia primei etape din Cyclocross Nation League: Arad CX Cup, iata-ma deplasat in orasul din vestul tarii, alaturi de tovarasul de drum si de cazare romantica pe malul Muresului, pe numele sau Florin.  Pentru ca drumul a fost lung, n-am mai apucat in pre-ziua evenimentului sa dam o tura de recunoastere, dar ne-am organizat tipla pe sambata.

Luat mic dejun, speriati un pic de ploaie, care incepuse sa picure usor, ne-am facut curaj si am plecat spre locul faptei, foarte aproape de cazare. In principiu, stiam la ce sa ma astept: nisip + noroi + ruperi de ritm si celebrele scanduri.  Am reusit sa dam doua ture de traseu, care au fost un bun preview la ce urma.  Am ezitat un pic la cele doua coborari mai interesante, dar am reusit sa le dau- depasit pragul psihologic– si pe tura 2 chiar am legat-o cumva. Eram convins ca va fi fff interesant si intens. Cum dadusem coborarile si de urcari imi facusem o idee, iar cu nisipul ma imprietenisem deja din campurile oltenesti, cel mai mult ma apasa sectiunea de pump-track, mai ales in primul tur, cand urma sa fie si aglomeratie.

Imediat dupa start, mai concentrat ca pasta de tomate (C) Florin Dumitrescu

Imediat dupa start, mai concentrat ca pasta de tomate (C) Florin Dumitrescu

Chiar si asa, iata-ma plecat la incalzire, dupa aspectele logistico-organizatorice. Dupa experientele anterioare de la XCO, stiam ca incalzirea va determina desfasurarea cursei, asa ca, mi-am propus sa o fac temeinic. Ma si concentrasem cumva, ajutat de infrastructura locului, dar din prea multa concentrare, am facut si o greseala: am renuntat la bidonul de apa, pentru ca, nu-i asa, lui MVDP si lui Wout Van Aert nu le trebe’ bidon. Am si tras cu urechea intamplator la o discutie dintre Timi Pacurar si Vlad Sabau, care dezbateau daca-i voie sau ba cu bidon si geluri si probabil ca am vrut sa fiu mai catolic decat papa. (Greseala– click pentru cros-referinta cultural-artistica 😀 . ) Asa ca, am plecat fara bidon, apropos, are cineva un sticker sau marker, sa-mi scriu pe mana ca nu sunt MVDP? 😀 .  Mai era sa si intarzii la start, deoarece cu un minut inainte eu inca ma invarteam pe acolo 😀 😀 . No worries, ajuns si pozitionat decent- mai la coada plutonului- conform planului, am luat primul meu start intr-un concurs de cyclocross.

Imediat dupa start, in scurtul ragaz in care-am mers in pluton (c) Radu Rusu

Imediat dupa start, in scurtul intarval in care-am mers in pluton (c) Radu Rusu

Am uitat sa va zic ca isi revenise vremea,  a iesit soarele pe strada noastra ( 😀 lame joke, i know), factor care a ajutat foarte mult la strategia mea fara bidon (NOTTTTT).

Daca-mi amintesc bine, am urcat fara probleme primul deal si iata-ma la pump-track, care a mers decent-ish, l-am incurcat doar un pic pe colegul din spate (scuzeeeee). Ma si mir, ca am mai avut exeriente similare la Zarnesti si a mers mai bine, e drept, pe MTB. Incurajat de coborarea faina, pe care-am luat-o cu tupeu, iata-ma cu inima-n gat, sarind de pe bicicleta la urcarea din poligon, pe care nu am reusit sa o urc deloc, doar in tura doi am ajuns pana aproape sus, dar chiar si asa, n-a fost asa de rau saritul de pe si pe bicicleta- cx style. Cu atat mai incurajat de faptul ca nu m-am facut de rasul curcilor, am continuat ritmul alert (pentru slaninile mele) si am trecut si de scanduri, la fel cu sarit de pe si pe bicicleta, nu ca la televizor, dar nici asa de fail pe cat ma asteptam.

THISSSS! Cea mai najpa urcare de pe traseu, pe care n-am putut-o urca nici cum (c) Radu Rusu

THISSSS! Cea mai najpa urcare de pe traseu, pe care n-am putut-o urca nici cum (c) Radu Rusu

Nisipul a mers surprinzator de bine, doar in ultimele doua ture am fost aproape sa zbor peste ghidon, ca m-am afundat, in rest, am ales liniile chiar bine-zic eo- si am reusit sa tin un pic de momentum.  Deci aici chiar am stat binisor. Urcat mini off-camber-ul de la iesirea din padure- unde am avut mare noroc ca nu a plouat, ca ne abonam la un video cu fail-uri pe youtube- si am ajuns in ceva ce semana cu o groapa de gunoi, unde incercam sa-mi recapat rasuflarea. Aici de fapt am pierdut foarte mult, dupa cum se vede si din segmentele de pe strava. Pe cand colegii bagau boss level, accelerand pe zona asta plata, eu abia ma taram. Notati undeva, daca vrei sa te dai sportiv, trebe’ sa te si antrenezi si sa nu mai mananci shaorma! (Platitudini a la’ Andrei, 2018, Editura „Cand ej prost si viata-i grea”)

Grasssssssssssss. Prea Gras (C) Alexandra Popity

Grasssssssssssss. Prea Gras (C) Alexandra Popity

In schimb, cand a venit urcarea in padure, mi-am mai revenit un pic, traiasca urma de gambe de rugby, la fel si la coborarea de acolo, a doua zona foarte faina, pe care am si dat-o fain, de fiecare data. E drept, nu stiu cat de repede, dar macar s-a simtit (si cred ca si vazut) spectaculos, traiasca fotogragful.

THISSS x2. Poza faina xo xo xo xo (c) Alexandra Popity

THISSS x2. Poza faina xo xo xo xo (c) Alexandra Popity

Mi-a mai crescut un pic pipota cand am vazut ca nu m-au ajuns elitele in tura 2, era un obiectiv neoficial 😀 , drept care m-am si dat deoparte in tura 3, la pump-track, ca sa-i nu-i incurc, fiind in desfasurare o lupta apriga intre Attila Madaras si Patrick Pescaru. Uitandu-ma pe timpii pe tura, am mers relativ constant,cu timpi intre 10:34-11:36 in cele 6 ture, explicabil si la cum s-a simtit: tura 2 mergand cel mai bine, dupa ce mi-a trecut hipoxia, dar cu toate celelalte cam acolo. Am mai avut mici ezitari la S-urile foarte incalcite de pe final de tur, m-am mai si dat cand au fost colegi care au vrut sa ma depaseasca, respectiv in ultima tura n-am mai tras asa tare, pentru ca nu prea mai puteam, dar si pentru ca nu ma prinsesera elitele inca o data si nu mai aveam pe cine prinde, nici cine sa ma ajunga pe mine,  nu mai aveam obiectiv practic.

Mai pe final, sete. (c) Alexandra Popity

Mai pe final, cu sete, la propriu. (c) Alexandra Popity

Asa ca, iata-ma la final, dupa 6 ture din 8 (fiind depasit de elite si de primii doi amatori cu doua ture) in timpul de o ora si 8 minute.  Locul 22 din 28 la amatori. La o prima vedere, cam naspa. Cand pun in context cat (nu) m-am antrenat, faptul ca a fost primul concurs de CX la care-am participat si calitatea plutonului, nu mai suna asa de rau. Anyway, obiectivul era sa ma simt bine, sa retraiesc spiritul de competitie, sa fac tot traseul pe bicicleta si sa dau tot ce pot. Ceea ce-am si facut, asa ca, satisfactie 100%.

O nota speciala pentru organizatori, care merita felicitari sincere, cred ca este unul dintre cele mai bine organizate concursuri la care-am participat, si am fost la cateva.

Totul bine pus la punct, traseul impecabil amenajat si marcat, voluntarii nota 10, au urlat  si ne-au incurajat din tot rarunchii vreo 3 ore, programul respectat la minut, varza calita de dupa a fost divina, taxa de inscriere mica vs ce-am primit, multi oameni faini, vreme buna, tacam complet.  Iata ca se poate face un concurs minunat si cu bani putini de la participanti, nu e nevoie sa fie taxa de 150-200 de lei.  Le multumesc inca o data pentru eforturi si ne vedem si la anul!

Multumim si fotografilor, faine pozele, dupa cum observati si voi.

In calendarul cupei Cyclocross Nation League urmeaza etapele de la Micasasa si Deva, urmand sa se incheie la Timisoara, in 15 decembrie, unde e cel mai probabil sa apar si eu. Va incurajez deci sa va inscrieti, chiar daca nu aveti CX, la fiecare etapa fiind si concurs de MTB, cum a fost si la Arad. Merita pentru atmosfera si experienta!

(c) Cyclocross Nation

(c) Cyclocross Nation

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *