100 For children- #team5x100

Mai degraba #teamAproape5x100, sa va esplic si de ce.  Cu intarziere, pentru ca m-am luat cu una cu alta, postez povestea maratonului  caritabil 100 For Children,  la care am participat, in beneficiul copiiilor si tinerilor de la Valea Plopului.

Totul a inceput prin februarie, cand Mircea mi-a postat pe wall eventul, care urma sa aiba loc la inceputul lunii iunie. Scopul caritabil, zona faina si posibilitatea de a alerga in echipa  au fost ingredientele unui accept instant, urmat de un call-up pentru a aduna cei 5 componenti pentru 5x20km (asta dupa ce-am starnit crize de ras in ambele familii, la ideea de a alerga 2x 50km 😀 ). Stefan, coleg intru fapte bune, a acceptat pe loc, urmat apoi de Adina si Tudor, ajungand astfel la echipa completa si fantanstica :) .

Team 5x100, in formula incompleta.

Team 5×100, in formula incompleta.

Porniti la drum, ne-am gandit la o strategie de fundraising, niste obiective, totul sub umbrela unui #hashtag: #Team5x100. 

N-a mers totul ca-n plan, cum se intampla in viata, daca ar fi sa ofer o concluzie prematura, pot zice ca a fost un bun antrenament pentru la anu’ 😀 . The chain of events a inceput cu vreo saptamana inainte, cand Stefan a fost accidentat de un biciclist inconstient si a trebuit sa se opereze la mana, o fractura. Iaca, team5x100 a ramas in patru, planul fiind sa tragem de noi si sa facem 25 de km fiecare. Din diverse motive de sanatate, de ratacire pe traseu, de logistica si grasime (la mine 😀 ), am reusit si nu prea cei 25 de km de caciula. Eu personal am facut 20.5, pana cand l-am sunat pe Mircea sa ma culeaga de pe un deal.

Alergare strajuita de verdeata, ce sa vrei mai mult?

Alergare strajuita de verdeata, ce sa vrei mai mult?

Oricum, concursul nu a fost despre kilometri, sau despre timp. A fost despre a ajuta cat mai mult oamenii de la Valea Plopului, de a contribui la Centrul Social din Valenii de Munte, in consctructie, pe care l-am si vazut, fiind punct de alimentare la jumatatea traseului. Oamenii de acolo fac ceva extraordinar. Ajuta alti oameni, care nu au avut noroc sau conditiile necesare pentru a avea o viata normala/fericita. Iar mica noastra contributie (speram) ca i-a ajutat sa-si duca munca si misiunea mai departe. Pe noi in mod sigur ne-a bucurat si implinit. Ne-a si ambitionat ca la anu’ sa ne intoarcem si sa facem totul mai bine. Mai multi bani adunati (anul acesta am reusit sa adunam doar 5060 lei), sa alergam toti cei 100 de Km si sa avem mai multi donatori implicati (51 anul acesta). 

Cert e ca nu ne vom opri aici, pentru ca nici oamenii de la ProVita nu se opresc, pentru ca nici beneficiarii lor nu au iesit din nevoie si probleme. Le multumim pentru oportunitate, pentru ca ne-au permis sa incercam si noi sa ajutam, cat de bine am putut, si promitem sa ne intoarcem la anul, mai puternici si mai bine pregatiti. Si speram sa-i gasim la fel de bine-dispusi, primitori si pusi pe fapte bune :) . Felicitari organizatorilor, tuturor concurentilor si tuturor oamenilor implicati in eveniment, dar si in ce se intampla in fiecare zi la Valea Screzii.

Inainte de inchiere, pun un link catre pagina lui Tudor, unde inca mai puteti dona, daca vreti sa mai punem cate-o caramida la centrul din Valeni.

Va las sa savurati si filmuletul evenimentului, pentru a vedea si voi cum a fost:

In final, ii dau cuvantul Adinei, cel mai bun fundraiser din echipa noastra si membru de baza in activitatea si vizibilitatea in  social media a echipei, sa ne spuna si ea cum a fost:

„Sambata, 2 AM, suna alarma. Ma zoreste sa sar din pat. Buimaca ma trezesc si parcurg in gand cei 25 de km pe care urma sa ii alerg. La 5.30 AM trecute fix aterizam in Valea Plopului, inconjurati de linistea diminetii, de dealuri si de un rasarit frumos. A urmat o primire calduroasa cu aroma de cafea si zambete de copii curiosi, dornici sa ne cunoasca si sa ne ajute, multi dintre ei au fost voluntari pe traseu. La 7 AM s-a dat startul, s-a lasat cu aplauze si încurajari. Km 25, am preluat stafeta si am alergat fara sa ma gandesc la pace, 100 for children nu este despre competitie, despre depasiri de limite, este despre a face bine. Tot traseul am avut in minte cum 60 de oameni au reusit sa puna în miscare alte câteva zeci care au donat pentru finalizarea Centrului Social din Valenii de Munte, acolo unde se vor muta tinerii care frecventeaza liceul si astfel nu vor mai fi nevoiti sa faca zilnic naveta. Experienta aceasta asta a fost pentru mine o noua dovada ca flagelul iesirii din carapacea confortului trebuie sa se extinda, sa se extinda in toate domeniile vietii noastre sociale, sa ii inspiram pe cei din jurul nostru prin exemplul personal, sa le aratam ca toti suntem parte din solutii si toti trebuie sa fim mai responsabili, mai buni, indiferent de modul în care alegem sa ne implicam.”

Team 5×100- alergam pentru copiii de la Valea Plopului

Acum vreo doua luni, prietenul meu Mircea, mi-a share-uit pe Facebook evenimentul „Ultramaratonul 100 for Children„, de care  mai auzisem in trecut. Este un concurs caritabil- ultra de 100km, necompetitiv, scopul fiind strangerea de fonduri pentru copiii de la Valea Plopului. Ati auzit probabil despre ei, despre ce fac pentru copiii de acolo. In prezent, au aproape 400 de suflete in grija. Detalii despre cauza, aici.

Continue reading

Teach for Romania: ai ceva de oferit, just do it!

Atunci cand ma implic  in diverse actiuni de voluntariat sau activitati ale unor ong-uri, ma bazaie o chestie, sau ma rog, ma gandesc deseori la intrebarea:  „care este impactul unei initiative sau al activitatii ong-ului in viata beneficiarului?” Mai specific, daca produce o schimbare pe termen scurt, mediu sau lung. Cred ca trebuie sa existe un echilibru si mai cred ca e loc „pe piata” pentru toata lumea. Atat oameni/organizatii care se uita pe termen lung, din zona chiar de lobby legal, de campanii de constientizare, etc., dar si cei/cele care intervin rapid, in situatii de criza, cu alimente, medicamente sau asistenta medicala de urgenta. Si nu cred ca se poate spune care tip de initiativa sau proiect sau ajutor e mai bun sau mai de impact. Unu’ fara altul nu se poate. Degeaba vii cu un cadru legal minunat, cand omul moare de foame. Si la fel, degeaba (nu degeaba, dar intelegeti unde bat) ii dai omului de mancare, daca el tot nu are ce munci sau locuieste pe strazi.

Continue reading

La multi ani de 8 martie- invitatie

Chiar a venit primavara (acum si afara, nu doar in mentalul colectiv) si ne aflam astazi in fata ultimei redute a sarbatorilor primaverii (pfttt- patratul bermudelor, cum am mai auzit ca se cheama: 14+24 febr si 1+8 martie :))) ), 8 martie, Ziua Internationala a Femeii. Ce data mai potrivita puteam avea pentru a afla povestile unor femei temerare, dupa cum spun organizatorii.  Daca esti in Brasov astazi si vrei ca, inainte de-a merge sa te sarbatoresti, sa descoperi niste povesti interesante, despre femei temerare din ultimele doua secole, treci pe la Hof Cafe (Piata Sfatului, 14) si check it out! Evenimentul este organizat de Asociatia Cultour si Hof Cafe si este gratuit. De asemenea, nu e doar pentru doamne/domnisoare, este si pentru domni 😛 .  Eventul de pe Facebook, aici.

In cazul in care azi chiar nu puteti ajunge, expozitia este deschisa pana-n 22 martie :) .

Continue reading

Recomand: Sloneanca SweetsTherapy- de cand n-ai mai fost la terapie?

Nu cred ca stiati, dar am aparut la un moment dat in Miez Recomand (emisiune online de la CreativeMonkeyz, faina la vremea ei) , cu o recomandare care a luat locul 3 in acea editie. Din pacate, nu mai am link-ul si nici pe site-ul lor nu mai apar, dar ma credeti pe cuvant (click pe facebook caption 😀 ). Ma rog, ideea e ca am avut o recomandare buna si mi-as permite sa mai am inca una, dupa ce admirati poza de mai jos: Continue reading

Stay strong Ervin- help needed.

De obicei, la aceste apeluri pe care le fac, beneficiarii sunt un grup „mai putin cuantificabil”, un ong sau o anumita categorie de persoane vulnerabile. De aceasta data insa, va solicit ajutorul pentru un singur om, un copilas de fapt, Ervin. El este baietelul unui coleg de serviciu, care are o boala foarte grava si care are nevoie de sprijin. Este acum in Belgia, unde trece printr-un tratament foarte foarte costisitor, dar extrem de necesar. Mai mult ca oricand va rog sa nu fiti indiferenti!

Continue reading