Apel la bun-simt

Titlu alternativ: 6 pasi prin care nu mai plangi ca o fetita/injuri ca un isteric dupa (lipsa de) performanta nationalei.

Ai mei nu m-or dat de mic la sport, habar n-am de ce, o sa-i intreb. Chiar si asa, am implinit anu’ asta 6 ani de cand sunt sportiv legitimat, pe langa cei 22ish de cand ma uit si-mi place orice sport. Deci vorbesc oarecum in cunostinta de cauza si chiar daca nu, sunt la mine pe blog si scriu ce vreau, ha! :D. Iata care sunt, dupa umila-mi parere, cei MINIM 6 pasi pe care tre’ sa-i faca orice om inainte de-a se simti dezamagit de performanta nationalei de fotbal, sau a oricarei nationale romane.

Pasul 1:  Da-ti copilul la sport! La orice sport: rugby, tenis, inot, ciclism, chiar si fotbal. Orice ii place lui. Orice-ti place tie. Sportul il ajuta sa se dezvolte armonios dpdv fizic, sa nu fie bolnavicios, sa aiba oase tari si plamani puternici. Il dezvolta si mental, il ajuta sa lucreze in echipa, sa se bazeze pe celalalt, sa ii permita celuilalt sa se bazeze pe el, fara sa-l dezamageasca. Il face sa lupte cand ii e greu, sa nu se lase, sa termine ce a inceput, ceea ce-l va ajuta si in viata!

Pasul 2:  Fumezi, sau hai, nu fumezi, dar iti cumperi in fiecare zi un covrig sau o cafea. Pai, cu trei lei pe zi, aduni 100 pe luna pe care sa-i donezi clubului copilului tau, sau clubului din localitatea ta. Poti chiar sa-i zici antrenorului sa iti zica in fiecare luna ce face cu banii tai, sa te asiguri ca ii cheltuie in interesul copilului. Poti apoi sa-ti convingi si inca 10 prieteni sa faca la fel.

Pasul 3:  Daca lucrezi la o firma, convinge-o sa sponsorizeze clubul copilului tau, daca nu, macar tu completeaza formularul ala de 2%, bani care oricum merg la stat.

Pasul 4: Sa zicem ca n-ai bani de dat (doar datorii la stat:D), sau ca preferi sa donezi aia 100 de lei pentru un ONG care se ocupa de copii cu autism.  Perfect! Dar ai o meserie in viata. Du-te bah la un club/antrenor de orice sport si spune-i: ” Domne’, sunt contabil, web-designer, zugrav sau sofer si vreau sa te intreb daca nu vrei sa-ti tin contabilitatea, sa-ti fac un site, sa iti renovez vestiarul ca e plin de igrasie sau sa-ti tencuiesc tavanul de la dusuri, ca sa nu-i cada in cap copilului meu, cand vine la antrenament. Sau sa transport 5 copilasi la meciul de duminica, de la Codlea.” ORICE! SI PE MOCA tati, voluntariat. Ca ala n-are bani sa-i dea copilului o masa dupa antrenament, sau plateste autocarul din ce aduna si el de cine stie de unde.

Pasul 5: Daca tot iti place sportul, dupa ce-ai facut primii 4 pasi, du-te si te fa antrenor sau arbitru. O gramada de echipe de copii te-ar angaja antrenor la ei. O gramada de meciuri de copii au nevoie de arbitru asistent/principal. Bineinteles, tot moca, Voluntariat!,  nu te astepta (cum se asteapta absolventul de orice facultate obosita) sa te ia Bayern Munchen secundul lu’ Guardiola (parca a plecat de la ei, but still), sa-ti dea casa, masina si salariu in euro. O iei de jos si muncesti! Si daca-ti place si esti bun, o sa ajungi sa castigi si bani din asta.

Pasul 6: In loc sa dai share la o poza cu pisici sau melodia unei doamne care „le-a spus si fetelor”, mai bine da share cu un rezultat jmecher obtinut de clubul copilului, sau o poza de dupa antrenament, cu satisfactia de pe chipul lor, ca asta:

(c) Rugby Sacele

(c) Rugby Sacele

Adica promoveaza-i. Cauta-le sponsori, Ajuta-i baaaaaaa!!!!, si dupa ai dreptul sa te plangi.

Dupa ce facem acesti 6 pasi (cel putin), avem dreptul sa ne plangem de lipsa performantei, sau sa-i injuram. Sau cel putin, sa nu mai fim penibili cand o facem!!!

PS: si ca sa nu ziceti ca vorbesc numa’ teoretic, uite 4 exemple de cluburi de copiii pe care le puteti sustine. Sunt cluburi cu oameni pe care-i cunosc personal si care fac lucruri faine, pentru si cu tineri si copii.

  1. CS Rugby Sacele– clubul unde antreneaza capitanul nostru de la CFR, plus alti doi colegi, care-or reinviat traditia rubgy-ului in Sacele si care au ~70 de copii cu care domina (aproape) orice competitie la care merg.
  2. CS Aurora Baicoi (rugby)– tot un club dintr-un oras mic, care ia copiii de la scara blocului/tigari/alcool si ii ajuta sa faca performanta, sa devina oameni, sa ajunga la lotul national sau chiar sa fie sportivi profesionisti, cum e cazul unora care au prins contracte la Dinamo Bucuresti.
  3. Elephant Bike Club– club de ciclism care sustine si promoveaza copiii si tinerii. Unii care nu de putine ori mi-au dat pita pe la concursuri si care ajung sa concureze pentru echipe mari si tari.
  4. Scott Gieger Pro Cycling Team– cel mai profi club de ciclism din tara, care  si el sustine tinerii si copiii, vezi cazul lui Roberto Burta, care se bate cu cei mai jmecheri juniori ai Europei, nu mai zic de elitele de pe la noi.

Si astea sunt numa’ exemple, deci, du-te la clubul copilului tau, la cel al copilului lu’ fractu’, la cel din localitatea ta sau unul pe care-l gasesti pe gugle, dar du-te si implica-te, doar asa poti sa-ti zici ca-ti pasa…

2 thoughts on “Apel la bun-simt

  1. Ala la sacele degeaba a fost capitan. El nu a fost un exemplu bun pentru el dar pai pentru altii. Sunt curios vum ar reactiona parintii cand l ar vedea injurand pe teren ca la usa cortului. Mare atitudine vocationala afisata..in rest ne dorim ca acei copii pe care i are in grija sa nu ajunga ca si el

    • Am auzit ca au fost probleme la ultimul turneu, cu arbitrajul si cu jucatori care au fost introdusi pe fals. Nu am fost prezent, nu stiu ce s-a intamplat, cu siguranta insa, evenimente care nu aduc cinste rugby-ului, nici sportului in general.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *