Avrig MTB Race: Chiar MTB Race

V-am zis ca o sa fie fain, chiar a fost. Dupa ce-am facut „non-dansul ploii” pe drumul spre Avrig si am convins baietii ca daca iti doresti ceva si ai suflet bun, acel ceva chiar se intampla :D:D,  am parcurs cei 45 de km cu +950m din jurul oraselului Avrig, pe o vreme ideala pentru MTB, fara soare, fara ploaie si la o temperatura decenta. Avrig care mi-a adus aminte de natalul Rasnov, chiar daca nu am „haladuit” prea mult prin zona urbana, ci am ars ‘benzina” prin padurile zonei.

Prezenti la start, dupa ce ne-am incalzit, am format plutonul de 200+ concurenti si am asteptat comanda dezlantuirii.  Am inceput buluc pe asfalt, intr-un pluton care nu statea locului, incercand sa ocoleasca gropile si santurile din suprafata de rulare.  Nu m-am simtit deloc confortabil, prea multa actiune de sosea acolo. De abia cand am trecut de calea ferata si am intrat pe un fel de drum de camp s-a mai subtiat plutonul si am iesit din starea de incordare dubioasa in care ma aflam. Stare care mi-a diminuat viteza si care a permis multor concurenti sa ma depaseasca.

Incepeam astfel cursa de recuperare, pe urcarea de asfalt de 6 km.  Am avut un ritm constant, destul de ridicat si am reusit sa recuperez pozitii bune. Un pic deznadajduit cand am vazut plutonul fruntas ca un roi de albine, cu vreo 3 curbe mai in fata. Oricum, nu ma puteam tine de ei, mergeau prea repede, condusi de elite.

S-a terminat asfaltul si am iesit intr-un drumeag de pamant tare, cu urme de copite si tractor. Daca ar fi plouat, acolo muream, ca era lut din acela lipicios, cum am prins la Pucioasa si la Sugas Race. Cred ca fiecare participant a dat o multumire spre divinitate (fie ca era credincios sau nu), pentru ca ne-a ocolit ploaia.

(c) Daniel Rosu

(c) Daniel Rosu

Am format un mini-grup de 4, cu un junior de la Scott-Geiger si inca doi concurenti, cu care m-am jucat de-a soarecele si pisica de vreo trei ori- pana pe la km 32ish, inainte sa iesim pe digul de pe malul Oltului. Clasic, ii depaseam pe urcari, ma ajungeau si depaseau pe coborari. Asta desi am bagat peste nivelul meu la vale, am dat toate coborarile (of course, in afara de cea inumana de la rau- surprinsa in articolul de pe Freerider, pe care va invit sa-l vedeti,  are cateva poze reprezentative), intr-un ritm mai mult decat decent. Pe ultima, care avea si niste pietris destul de „loose”, un pic chiar prea tare pentru cum imi place mie. Am strans un pic din….maini pe ghidon, mai ales cand mi-a derapat roata spate si era sa ma duc in rapa :-s :-s.  Oricum, si la vale si la deal, am bagat decent.

(c) Daniel Rosu

(c) Daniel Rosu

Traseul…plin de surprize, cum ma si asteptam. Pe langa coborarile foarte abrupte si pe alocuri- tehnice, am ajuns dupa km 25 intr-o vale, pe langa un paraias, unde erau vreo 6-7 copaci cazuti, integrati in traseul care serpuia dupa apa si care forma si niste balti/zone cu noroi si frunze. Am trecut peste 4-5, dar la vreo 2 am pus piciorul jos, pentru ca bunnyhop-ul meu nu este deloc gratios, ca sa nu zic ca nu exista. Nu am vrut sa imi las urmele dintilor de la foaie ca amintire prin lemnele Sibiului.

(c) Freerider.ro

(c) Freerider.ro

Pe ultimul deal am impins, in 3-4 zone, cate 100-200m de push bike, asa, finut, sa ne tina in priza.  Inainte de acest deal, pe la km 27ish am bagat si ultimul gel, asta dupa ce nu m-am oprit la punctul de realimentare,  de la care am luat doar un pahar de isotonic, din mers. Ei bine, efortul a fost destul de mare, ma si mir ca nu m-au apucat crampele, dar m-a costat pana pe final. Nu prea am facut planul corect, nu m-am gandit ca dupa ultimul gel mai aveam 20j de km, din care vreo 4 in urcare- cea mai grea de pe traseu. Fail.

(c) Alexievici Gheorghe

(c) Alexievici Gheorghe

La ultimii 10 km am iesit in luminis, pe valea Oltului, pe un dig. Aici m-a apucat foamea si m-au cam lasat puterile. Am tras totusi tare, vedeam in fata 3 concurenti, pe care mi-am propus sa-i prind. Nu am reusit si am ajuns in final sa fiu depasit de inca 5-6 concurenti (suficient cat sa ma scoata din top 100).  Pe langa foamea mare, ma durea si toata partea superioara a corpului: spatele, gatul si mainile au suferit. Asta si pentru ca ultimii 3 km (daca nu si mai bine) au fost plini de hopuri, santuri si zdruncinaturi care mi-au amestecat gandurile si creierii capului.  Chiar si asa, am ajuns in final in curtea palatului, am bagat tare pe ultimul deal si am sprintat pentru finish, trecand linia cu timpul de 2:44:17, la mijlocul intervalului pe care mi l-am propus.Avrig

Cu o mai buna gestionare a resurselor aka un baton sau „o maslina” pe ultima bucata, probabil ca mai salvam vreo 3-4 minute, adica 7-8 locuri in clasamentul general. Putin important oricum, important pentru mine a fost ca am mers bine si la vale si la deal si ca nu m-am dat jos la cele doua zone cu „!!!”, coborari foarte abrupte.

In final, 28 la categorie si 103 la general, multumit-ish. Castigatorul a fost tot Ciprian Comisan, de la Spring Race Constanta. E drept, nu am mai terminat la 4 minute de el, ci la 47, but still :D:D. Daca ma uit pe Strava, sunt diferente si la deal (mai mici) si mai ales la vale fata de reperele mele (clasamentul following), dar oricum, sunt mult mai mici fata de cele de la Geiger 2015, de exemplu. Merge treaba deci, cu perseverenta, mai mult (si mai bun) antrenament si cu un pic mai mult curaj la vale, ajungem mai la varf.

(c) Alexievici Gheorghe

(c) Alexievici Gheorghe

Zaskarul din nou a fost la inaltime, nu am ce-i reprosa. Multumesc Crama Histria pentru Crama Histriasustinere, dar si colegilor de deplasare, cu care-am savurat si live-ul de la etapa de Cupa Mondiala de downhill pe drumul de intoarcere, asistati de potopul care s-a pornit dupa ce-am terminat noi cursa si care mai curge si la acest moment (dupa 48 de ore). Ma bucur ca i-am revazut si pe colegii de la Vodafone Cycling Team, care-or mers foarte bine si cu care ne vom reintalni, teoretic, la Cluj- scena urmatoarelor batalii din sezonul 2016.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *