Avrig MTB Race: Ideal….pana la un punct

As vrea sa scriu atat de multe despre concursul asta, ca nu stiu de unde sa incep. O sa am o ordine mai haotica, asa ca, bear with me (click this s#it).

In primul rand, am primit reclamatii ca ma plang prea mult in aceste postari 😀 . Unele offline, unele live, in timpul concursului, ca ce sa si faci cand faci push bike prin noroi 😀 .  Sunt doua aspecte de mentionat aici: nu infloresc nicicum, ba chiar nu mentionez unele evenimente, tocmai, ca sa nu fie prea melodramatica povestea 😀 , respectiv, da, mi s-au intamplat multe fail-uri anul trecut si de abia spre final am invatat sa le accept asa cum vin (ish), fara sa ma mai afecteze asa mult. Si in plus, stiu ca sunt un cry baby, dar mna, e blogu’ meu si scriu ce vreau, gen 😀 .

Acestea fiind spuse, sa va povestesc cum a fost la Avrig MTB Race. Am fost si anul trecut si mi-a placut, oricum, cred ca stie toata lumea ca in Triada MTB sunt cele mai faine, mai bine organizate si mai spectaculoase concursuri de MTB de la noi. Ei bine, nici editia din anul acesta nu a fost diferita.

Dupa cum am zis si in preview, m-am inscris in Cupa de XCM, adica la traseul lung. E drept ca eram un pic ingrijorat de noroiul pe care-l asteptam pe traseu, dar am zis ca o sa fie bine, mai ales ca sambata nu a plouat deloc, a fost chiar soare. Dupa ce am trecut prin formalitatile de rigoare, am plecat intr-o incalzire destul de lunga, decenta as zice, un capitol la care m-am imbunatatit fata de anul trecut. M-am asezat la start in a doua treime din masa mare de concurenti, n-avea sens oricum sa ma inghesui, ca aveam doar 81 de km sa ajung in fata :) .

inainte de start

inainte de start

S-a plecat parca mult mai pasnic ca anul trecut, ori am fost eu mai precaut si am stat departe de inghesuiala. Am avut un ritm decent totusi, oricum stiam ca vine urcarea si ca o sa pot bobina in pace. Merci colegului meu, Florian, care m-a ajutat un pic, ca deschizator de drum, pentru ca aveam in fata un grup de vreo 7 insi, care mergea mai incet, dar destul de haotic si pe care ezitam sa-l crosetez. Dintr-o data a venit si a zis: hai dupa mine, ceea ce am si facut si m-am lansat frumos pe segmentul de catarare pe asfalt. Asta dupa ce la trecerea caii ferate am reusit sa-mi dau o pedala direct in genunchiul stang, asa, ca sa ma trezeasca 😀 .

Pe urcarea de asfalt am intrat in zona, cadenta buna, depasit oameni si pregatit spiritual pentru noroiul pe care urma sa-l infruntam. Am avut acelasi timp ca anul trecut, ceea ce era un semn bun, avand in vedere diferenta de forma (mai slaba anul asta). Am fost surprins sa vad ca sunt langa Cristi de la Stejarii Seculari si langa Nico, oameni cu care am mai mers la concursuri, dar care in 8 din 10 situatii termina in fata mea. Si mai surprins sa vad ca ma tin de ei, de Nico mai greu, dar il vedeam. Din pacate, el a avut o problema tehnica si a abandonat :( . Cu Cristi am mers pana spre final, ceea ce mi-a dat un plus de moral, ca-l tot prindeam pe urcari, dupa ce se mai distanta cate-un pic. Mai faceam o gluma, mai o vorba, trecea noroiul mai usor.

Paranteza, un epic fail: Nico in fata si Cristi in spate, prin portiunea de poteca prin padure, pe un fel de coborare usoara. Vine o curba si ii strig lui Cristi: „dreapta scurt si tare”. Adica era un fel de ac de par, doar ca….era la stanga!!!!!!! OMG, cat de fail. Noroc ca nu s-a luat dupa mine sau mai bine zis, ne-a vazut ca facem stanga… N-a fost cu intentie, noroc ca era el in spate si stia ca n-am de ce sa-l sabotez, dar daca era vreun necunoscut, poate mi-o si capatam. Sorryyyyyy :( .

Pe la mijloc (c) Daniel Rosu

Pe la mijloc (c) Daniel Rosu

Am continuat cu o serie de urcusuri si coborasuri, pe care m-am simtit foarte bine, din nou, in ciuda noroiului, care facea fitze. Timpii sunt mai slabi ca anul trecut, insa nu atat de rai pe cat ma asteptam. Ba chiar pe sectiunea de mijloc am mai tot depasit si cativa baieti si fetele de la elite, apoi inca vreo doi concurenti si ajunsesem fix langa Cristi, again. Nu pot sa zic ca mergeam cu rezerve, tinand seama de timpul limita pe care-l aveam de atins- 3 ore la km 40.5, dar nici nu ma rupeam, ca stiam ca mai am de tras pana la final.

Am ajuns la sectiunea de coborare/semi-plat prin rau, unde era un pic mai mult noroi. Si aici, totul bine, iar imi crescuse moralul, stiind ca sunt intr-un ritm bun, cand, s-a intamplat nefacuta. Un fel de chain-suck foarte ciudat (nu ca cele de la Cluj sau ca cele 1-2 de pana la acel moment, cand simteam ca trage lantul si lasam pedala), prin care am reusit sa-mi scot lantul (partea de jos) printre foaie si schimbator…. :O .

Un moment de uluiala, in care am rostit diverse sintagme nu prea academice (to say the least), apoi am incercat sa repar chestia, fara a rupe lantul. M-au depasit creca vreo 30 de insi, multi dintre ei ma intrebau daca ma pot ajuta cu ceva, unul cu echipament de la Scott Geiger s-a si oprit sa ma ajute (merci!), altii se mirau de cum arata lantul…. Cert e ca n-am reusit nicicum, pana la urma a trebuit sa scot schimbatorul fata de tot, pentru a putea elibera lantul. Nu mai zic ca am pierdut si surubul in noroi, ca mna, cand te grabesti… asa e. L-am regasit si remontat, observand ulterior ca nu mai pot schimba pe foaia mare. Chiar si asa, foarte nervos si nemultumit, am continuat cursa bombanind. Ma tot gandeam daca sa renunt (sa merg pe traseul scurt) sau daca sa continui, m-am gandit si razgandit de vreo 8 ori, pana la urma, am fost decis sa-i dau inainte. Uitandu-ma pe Strava, pe bucata aia am facut cu 13 minute mai mult ca anul trecut, e drept ca a fost si noroi, dar cred ca oricum, vreo 10 minute am pierdut cu problema asta.

Din pacate, la un CO de pe varf am intrebat cat e ceasul, era 12:44, mai aveam deci 16 minute sa ajung la punctul de control unde aveam timpul limita. Cam imposibil. Am incercat totusi, am tras pe o coborare si pe ultimele doua varfuri, intrand in zona de dig (de vreo 10k). M-am oprit incercand sa asez schimbatorul fata la pozitia initiala, pentru a putea muta pe foaia mare, fara succes insa.  M-am resemnat deci, pedaland ca hamsterul pe foaia mica, pe toata bucata. N-am pierdut asa de mult timp fata de anul trecut, doar vreo doua minute, dar imi amintesc ca-n 2016 nu prea mai aveam energie pe sectiunea asta, asa ca pierderea reala a fost mai mare. M-au depasit inca vreo 5 insi care dadeau tocana pe foaia mare, si, ajungand la punctul de control, am vazut ca eram directionati pe traseul scurt. 13:20 arata ceasul, am ratat deci timpul limita, pentru 20 deminute.  Cel mai probabil, daca nu aveam problema asta, prindeam cut-off-ul (ma uit de exemplu la timpul de la final al lui Cristi, in spatele caruia eram, care a trecut in timp util pe acolo).

un pic de noroi pe le' Zaskar

un pic de noroi pe le’ Zaskar

Anyway, oricum eram la limita. Sa zic ca treceam de primul timp limita, treceam apoi si de al doilea, dar pe catararea finala as fi murit. Cu siguranta ajungeam la finish, dar nu pot sa zic cand, probabil ca si acum eram pe acolo 😀 😀 . Asa ca… a fost mai bine ca nu am prins, m-a salvat ingerul pazitor, cred.

Concluziile sunt cam simple si evidente:

  • I still got it (macar ish), adica mi-am mai revenit cu moralul, pentru ca dupa Clujuri eram cam „meh”. Cu inca un pic de antrenament si inca vreo 3 kile in minus, o sa fiu apt.
  • Triadele lungi, Avrigul, ca sa nu mai zic de Gierger-ul lung, sunt niste vise utopice in acest moment, cel putin la volumul si seriozitatea antrenamentului pe care-l (nu) fac acum. Asa ca, Geiger scurt scrie pe mine, in acest an. La anu’…om trai si om mai vedea.
  • Concursurile organizate de baietii de la Geiger sunt crema concursurilor din Romania. La toate capitolele si cred ca pentru mult timp de acum inainte. Nici nu are rost sa comparam cu maratonul de la Cluj, unde a fost noroi mai putin…

Acestea fiind spuse, le multumesc colegilor de deplasare pentru timpul fain petrecut Crama Histriaimpreuna, prietenilor de la Crama Histria pentru sprijin si voua, care cititi aceste povesti.

Felicitari si colegilor care au luat podium, keep it up!

Urmeaza Stejarii Seculari, XCO-ul de la Cristian, la care revin cu placere, de fiecare data. Pana atunci, like, share & Subscribe, it keeps this sh&t alive.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *