Bike Race Brasov 2016: fail to prepare = prepare to fail

Me vs last year’s me  1-1. 

In curs de actualizare, pe masura ce mai apar poze.

Mda, o fo’ Bike Race si cu el si al doilea fail din cei 2 ani juma’ de cand merg la concursuri. Primul a fost pana de la MarVin 2015. In primul rand, niste activitati si stari extra-sportive, daca nu chiar anti-sportive, m-au facut sa ma prezint la start cam la 85% din potential. N-a fost cea mai oabla treaba, dar no, don’t do the crime, if you can’t do the time. Chiar si asa, eram pregatit sa dau totul, ca sa ma tin de ce-mi propusesem initial, sa merg bine, fara presiune, pe poteci batute de cel putin o suta de ori.

cu Eugen si Stefan, in cea mai artistica poza ever, facuta de Tudor

cu Eugen si Stefan, in cea mai artistica poza ever, facuta de Tudor

Si-apai, chiar asta am facut, am plecat bine si pe toata urcarea, 8 km, am mers in cadenta buna, ritm fain, am depasit ceva oameni si m-am linistit intr-un grup de 4-5 (printre care si Bogdan- coleg de gasca), cu care-am mers pana in Poiana Stechil, mas o menos, ne-am tot ajuns/depasit, in functie de unde se simtea fiecare mai bine. Am ajuns in Poiana, am dat un isotonic pe gat din mers si am coborat pe langa partia Bradu, din nou, in ritm bun.  Pe galben, pana la coborarea in poiana de la Cabana Aviatorilor iar a fost super bine, si la deal si la vale. Un pic mai greu de tinut ritmul pe forestierul care ne-a adus inapoi in Poiana Mica, dar chiar si asa, nu m-am pierdut de grup si am revenit pe urcarea spre cariera. Eram al 4-lea in grup si ii dadeam la vale, stiind ca au trecut urcarile mari. Strava ardea, numa’ PR-uri, am imbunatatit rezultatele pe absolut fiecare segment.

Personal Record peste tot, ayeees.

Personal Record peste tot, ayeees.

Am mai bagat ceva apa si Isostar la cariera si da-i la vale. Desi nu imi place pe Valea cu Apa, pentru ca (inca) ma dau jos in vreo 3-4 locuri, am reusit sa merg mai bine decat ma asteptam si am depasit cei doi colegi de grup, il mai aveam in fata doar pe Bogdan. Super blana pe portiunea de „la bancute”, pana in Poiana Stechil, din nou, cel mai bine de pana acum. Asta era si bucata pe care o asteptam cel mai mult, fiind cea care-mi place maxim si pe care de curand am reusit sa o parcurg 100% pe Zaskar, din ce in ce mai rapid, cu fiecare trecere.

In Poiana Stechil, noroi mare, de la exploatatorii de lemn si poteca mergea pe forestier, apoi urca in dreapta, deasupra drumului, ca sa evite cele mai mari balti. Fix inainte de inceperea segmentului Stechil-Saua Tampei. Cand dau sa urc, mare zgomot din spate si mi se blocheaza pedala. WTF?? cand ma uit, schimbatorul atarna, mi s-a rupt urechea de la cadru’. NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU.

Putin isteric…. dar mi-am dat seama repede ca n-am ce-i face. Un pic de panica, apoi am incercat sa desfac lantul la quick-link, n-am reusit nici cum, nici cu ajutor de la un voluntar care era p-acolo. Am desfacut schimbatorul si l-am pus in buzunar si m-am gandit ce sa fac. Aveam de ales: sa ii dau pe jos pana la finish, sa o iau in stanga si sa cobor in piata pentru un DNF sau sa stau si sa plang acolo. Desi ultima varianta era tentanta, am ales ca continui, in pregatirea unui viitor duatlon :D.

Am coborat pe ea unde s-a putut, daca Aaron Gwin a putut, io de ce nu? :D:D. Mai nasol a fost ca a urmat un luuuuuung plat pe promenada din Racadau, plus urcarea pe la treptele lui Gabony. In total, am pierdut vreo 50j de minute, probabil ma incadram la un 2:25, daca mergeam in acelasi ritm.

rezultatul incidentului si reteta pentru o plimbare de 12 km.

rezultatul incidentului si reteta pentru o plimbare de 12 km.

Am zis fail to prepare = prepare to fail, pentru ca desi stiam ca se poate rupe urechea si ca e bine sa ai o rezerva, nu am avut la mine, pentru ca…”las’ ca mie nu mi se poate intampla”. Asa, in loc sa stau max doua minute sa o pun pe cea noua, am pierdut aproape o ora. Cu moralul un pic zdruncinat, m-am plimbat fluierand pe cei 12 km pe care-i mai aveam, cum prindeam un pic de panta negativa cum saream pe ea, respectiv am mai incercat sa merg un pic ca in Flinstones, pe propulsie manuala picior + pamant :D.

M-or depasit toti cunoscutii, mai cu o incurajare, mai cu o parere de rau… iar eu am incurajat toti participantii, ca ce altceva era sa fac. Mai ales pe ultimele urcari, m-au prins niste baietii de la semi, care nu prea mai puteau, erau cu moralul cam jos, dar au ajuns cu totii la finish.

E clar ca de acum o sa am urechea in buzunar, deci m-a ajutat cu ceva si concursul asta. De asemenea, plec cu incredere dupa prima parte, daca nu aveam problema, as fi terminat super bine. N-am ajuns la 10000 de ore ca sa fiu expert, dupa cum zice Gladwell, dar e clar ca sunt pe o panta ascendenta, in ritm accelerat. Crama Histria

Asa ca, multumesc Cramei Histria pentru sustinere, tuturor celor care m-au incurajat pe durata „plimbarii”, felicitari tuturor participantilor, pe un traseu care n-a fost usor din cauza ploilor si sa ne vedem cu bine la Heroes, unde apropos, mai aveti timp sa va inscrieti. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *