BikeRace Brasov 2015. Cel mai bun concurs de pana acum.

Se pare ca anul asta fiecare concurs trebuie sa fie cu peripetii. BikeRace 2015 era sa fie un DNS (did not start) pentru mine, pentru ca aseara eram hotarat sa nu ma prezint. Din pacate, au intervenit niste probleme de sanatate in familie, asa ca pe la 12 noaptea eram la UPU si am reusit sa adorm abia pe la 2. Era clar ca lupta era pierduta, nici daca as fi vrut nu puteam sa ma gandesc la cursa de azi.

Totusi, urmand indemnul sotiei, dimineata pe la 8:30 am decis sa ma prezint la start, fara sperante la o evolutie buna sau un rezultat cat de cat decent. Doream doar sa termin.

Am mancat bine si am ajuns impreuna cu Radu in Piata Unirii, cu capu’ in alta parte si cu indoiala: nu stiam daca o sa pot sa ajung la final sau nu.

11233176_1613144958969995_3126413562160741243_n

Surpriza a fost mare… am mers cel mai bine de pana acum, la propriu. Mai jos e poza de pe Strava, PR inseamna record personal pe segmentul respectiv. Adica, am rupt norma. Atat pe urcare, dar si pe coborarea din Poiana Stechil pana pe Tampa si apoi, din Saua Tampei pana la Iepure. BikeRace2015

In primul rand, pe urcare am mers in ritm decent, cu diverse sectiuni de ritm ridicat, timp in care am depasit…vreo 30 de concurenti cred.

Dupa ce am dat pe gat un pahar de apa la punctul 1 de revitalizare, intram in necunoscut: nu mai fusesem pe sectiunea din Poiana, pe partia Bradu-Poiana Mica-Poiana Aviatorilor si retur. Traseul a fost ok, mici portiuni tehnice, niste radacini, nimic de speriat. Un sus-jos-sus continuu, care la un moment dat mi-a cam scos peri albi, a fost nevoie sa fac push-bike pe doua rampe. Dupa o ultima coborare, putin mai lunga, a urmat revenirea- urcare pe forestier pana in Poiana, unde… semne de carcei, de data asta in piciorul stang. Ma si gandeam ca se reediteaza isprava de la Cristian, mai aveam vreo 15 km pana la final…deci urma durere frate.

Valea cu Apa a trecut, mai pe ea, mai pe langa ea (in zonele foarte dubioase cu radacini), apoi am intrat intr-un ritm decent si am coborat mai cursiv (si mai rapid) ca niciodata, pana in Saua Tampei. Radacini, pietre, crengi in mufa, nu au contat, parca eram in transa- foarte concentrat. In Saua Tampei am descoperit ca daca torni apa rece pe muschiul spastic, se linisteste. A ajutat deci, ca la primul semn de isterie faceam o baie, plus ca pe coborarea spre Iepure „o luasem cu caputul”, vorbeam cu muschii coapsei: „hai ca mai e putin, mai stai un pic, nu acum fratiuc, ca mai avem numa’ coborare”….clar…cu caputul.

Brici a mers pana in Racadau, apoi blana pe forestierul de sub Tampa, care era plin de lume…dar m-am descurcat. Intrebasem in Sa cat e ceasul, am aflat ca era 13:15, deci 2 ore si 15 minute de la start, eram in grafic pentru obiectivul meu de sub 3 ore. Am tras deci, niciodata nu am trecut peste radacini mai lin ca azi…

Treptele lui Gabony au trecut si ele cum-necum (aici l-am si prins pe Radu, care venea pe traseul de Semimaraton, si el cu crampe musculare- dar oricum, mult mai bine ca anul trecut). Mare grija la un drop, unde am muscat din pamant acum vreo luna si iata-ma in spatele gradinilor, unde deja eram pa. Ma tot rugam de muschi, am si injurat cu pofta ultima urcare, de parca era vina ei, dar oricum, am dat inainte si am iesit in asfalt, de unde m-am bucurat de vantul care-mi brazda chelia :))), pana la finish.

17984157913_ecfb1b7c9a_k

Concluzii:

– Anul trecut: 23 km cu 2:01 ore, anul asta: 38 km cu 2:48 ore. You do the math. (daca mai tinem seama si de context, am mers mai mult decat perfect).

– O ora diferenta fata de castigator, Timotei Pacurar de la Nomad Merida. Cum fac sa mai tai din ora asta…nu prea stiu, dar e o provocare pentru anul urmator.

– Am terminat la doua minute dupa Florian, mentorul meu neoficial, cel de la care am invatat elemente de tehnica si „stil”, fara de care… azi terminam cu cel putin 4 ore- cred ca si acum mai eram pe vreo coborare. L-am ajuns/depasit pe ambele urcari, insa pe coborari „mi-a dat pita” si m-a depasit, de fiecare data. Oricum, azi am fost mai aproape ca oricand de el.

Organizarea…. meh. Anul trecut a fost perfect, anul asta…nu. Marcajul traseului a lasat de dorit, de doua ori a trebuit sa ma intorc la intersectii, pentru ca nu stiam pe unde sa merg. De asemenea, inteleg ca au fost probleme cu cronometrarea- ce-i drept, covorul peste care trebuia sa treci la start nu acoperea toata strada, au fost cativa concurenti care au trecut pe langa si au terminat fara timp, va dati seama ce frustrare? Asa ca, un 7, cu indulgenta. Pacat, pentru mine a fost cel mai bine organizat concurs la care-am participat anul trecut…deci aveam asteptari mari.

– In final, foarte mandru de ce-am realizat, ma bucur ca am decis sa particip azi, chiar daca nu eram in cea mai buna forma dpdv fizic, dar mai ales psihic.

17 din 40 la 14-29 ani si 71 din 148, la general. In prima jumatate, dar mai mult ma incalzeste cum am mers si diferenta fata de anul trecut, respectiv fata de lider. viticola-logo

– Planul de antrenament pare ca merge, vedem ce rezultate da la Viscri.

Multumesc partenerilor: Viticola SA, ProAlpin si Asociatia Copiii de Cristal, dar si celor din jurul meu, care ma sustin de fiecare data.

Revin cu un update, cand apar primele poze.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *