BikeXpert Alpine Challenge: Epic race is EPIC

Marathon mountain bike races, often referred to as cross country marathon (XCM), are a very demanding form of mountain bike races covering at least 40 kilometres (25 miles) usually in mountainous terrain. (wikipedia)

In „cariera” mea de 3 ani de cand ma dau cu bitza am fost de foarte putine ori la maratoane adevarate, care sa respecte intocmai definitia de mai sus. Cert este insa ca am fost la cel putin doua: BikeXpert Alpine Challenge, 2015 si 2016. Clar cel mai greu si cel mai frumos concurs la care am mers pana acum. Un exemplu pentru orice organizator, din tara ori din strainatate. Nu cred ca-si doresc, dar ar putea sa fie fara probleme parte din UCI World Marathon Series, ar fi chiar un concurs de top din acest calendar (comparand, de exemplu, cu alte evenimente din tara care au avut acest statut anu’ asta). In ultima vreme, toata lumea foloseste cuvantul EPIC, care si-a pierdut oleac din insemnatate, dar de aceasta data, il folosesc fara sa ma tem de el, mai degraba nu descrie exact cum a fost sambata, in muntii Leaota. Luati un cico si cititi mai departe, o descriere cu lux de amanunte.

mna, mai zi ceva la poza asta! (c) deja cunoscutul Traian Olinici

mna, mai zi ceva la poza asta! (c) deja cunoscutul Traian Olinici

Am ajuns la Pucioasa dupa un drum care-a trecut prin trei tari diferite, de la glamour-ul din Sinaia, statiunea regala gen, pana la saracia lucie dintr-un sat fara garduri si porti, de prin Dambovita, terminand in orasul(fost)industrial, care incearca sa se transforme in statiune de interes national, cum se autointituleaza. E bine, ca au ce arata si mai ales, oamenii sunt de omenie :). Luat kit-ul si asezat la start, intr-o stare cat de cat ok. Raceala m-a afectat mai putin de cat ma asteptam, m-au usturat narile toata cursa, m-a durut capul pe urcare si pe coborare nu mi se mai desfundau urechile, in rest, nu am resimtit ca m-a lachit prea tare. 😀

Inainte de start, focused gen. (c)fotograf_pucioasa

Inainte de start, focused gen. (c)fotograf_pucioasa

Se face 10 si start, plecam! Aglomerat, cu trei viraje la 90 de grade, am supravietuit totusi. M-am tras pe o parte a drumului si acolo am stat pana-n padure. Lumea nu s-a inghesuit chiar asa de rau, dar totusi am pierdut ceva locuri, ca de obicei. Intram pe forestier si apoi pe dealurile/prin livada si totul mergea ok. Asta pana la primele pante mai abrupte, pe single trail, unde s-a oprit cineva in fata mea. Ca sa  nu incurc, a trebuit sa ies din poteca, pentru ca erau oameni in spate care inca pedalau. Ei bine, nu am putut sa reintru, ca nu m-a lasat nimeni, vreo 20+ de insi au trecut. Nici nu m-am bagat ca jita, ca incurcam toata coloana. Si nici nu m-am enervat excesiv, cursa era lunga, majoritatea celor din coloana erau de la tura scurta, deci nu ma bateam cu ei, asa ca dupa ce-am reintrat, am inceput sa recuperez, in ritmul meu. Nici nu-i invinuiesc, pentru ca daca se oprea unu’, oprea tot grupul plus ca probabil era linsat 😀 . Continuam deci prin livada, unde caldura si-a facut simtita prezenta. Fara pic de vant, ne-a spart. Mai mult, ma gandeam ca daca asa o sa fie si pe varf, o sa murim, la propriu. Stiam ca ma (ne) asteapta un push-bike de vreo 3-4 km, de la cabana Leaota pana pe varf. Mare noroc am avut ca a fost un nor mare + vant, dar sa nu anticipam.

Dupa ce s-a gatat urcarea, a venit sectiune noua  de coborare pana pe malul Ialomitei, una dintre cele mai faine coborari pe care le-am parcurs. Tehnica, cu pietre, sleauri, mici drop-uri, faina rau. Am fost foarte bucuros ca am dat-o, desi am cam incins franele, am coborat totusi cu flow, cu linie atent selectionata si fara incidente. Fain tare! Nici nu am mai cazut ca o floricica atunci cand am ajuns in albia raului (ca-n 2015), deci totul optim.

pe prima coborare (c) Claudiu Manta

pe prima coborare (c) Claudiu Manta

Ajunsi la punctul de realimentare de la km 20, unde se si separau traseele, umplu bidonul si fac dreapta, de aceasta data, insotit de un concurent cu care mi-am dat seama ca am mers si la Viscri. Era cool, pentru ca nu am mai fost singur ca anu’ trecut, desi nu am stat prea mult cu el, pentru ca am dat tocana. O paranteza, doamna de la punctul de realimentare mi-a indesat cu forta 3 bucati (x10 patratele) de glucoza. Pe forestierul asta, desi a fost urcare, am dat foaie mare si cadenta, ca mergea. Am si bagat un gel + doua dintre bucarile de glucoza + niste apitza 😀 si am reusit sa mai depasesc 2 insi.

Si am inceput urcarea spre cabana. Ma simteam mult mai bine ca anul trecut si am si reusit sa urc pe bicicleta mai mult decat in 2015. Aici am mai prins si depasit 3 concurenti si am ajuns sus mult mai fresh. Pe strava, 36 de minute vs 50 in 2015. 15 minute nu e de colea. Bine, anul trecut a fost oleac mai noroios, dar oricum, foarte bine.

La deal, pe ultima urcare spre varf, in putinele zone unde am urcat pe ea (c) Tibi Tebeica

La deal, pe ultima urcare spre varf, in putinele zone unde am urcat pe ea. Unde e masina aia era punctul de realimentare din varf (!) (c) Tibi Tebeica

La cabana am baut niste apa si am mancat o banana, linistit ca trecusera 2 ore 44, ma incadram cumva la obiectivul de 6 ore. De aici insa, a urmat push-bike aproape constant, pana pe varf. In mod inexplicabil, nu am umplut bidonul !!!, nu pot sa inteleg de ce. Mai aveam o gura de apa, pe care am dat-o gata dupa cateva sute de metri. Mai aveam numa 3.5 km de push, pe niste pante abrupte. Din nou, noroc ca nu a fost soare. Daca era, acolo muream. Asa ca, de sete, am mancat glucoza :))))). Am scapat pentru ca am avut doua geluri de la SiS, dupa care n-ai nevoie de apa. Cu astea mi-am potolit oleaca setea, in regim de urgenta si avarie. Dupa ce-am ajuns in varful de anul trecut, am pedalat pe drumul minier pana la punctul de hidratare, unde am lins o cola, capac :D, plus niste apa, plus niste banane. Oameni de treaba acolo, mi-au mai indesat si ei ceva mancare in buzunar si am dat-o la vale. 3 ore juma pana-n varf, in avans fata de planul pentru 6 ore. Si mai bine ca anul trecut, 33 de minute vs 39. S-a vazut ca n-am mai avut crampe. De aia n-am facut nici poze 😀 .

du-te dicaaaaaa, ca-i la vale de aici (c) Tibi Tebeica

du-te dicaaaaaa, ca-i la vale (ish) de aici (c) Tibi Tebeica

In varf era mega petrecere, chiar pe ultima panta, cu inclinatie deloc de neglijat. Cica la omu’ de la BikeXpert: hai pe ea, ca primesti intrare la petrecere, locuri limitate. Avea casetofon cu ceva melodie cu Shanaia Twain (sau cum se scrie :) :) ) si se rupea in dans. Ba, ej nebun? :))))))). Funny. Totusi, nu eram amuzat, vezi poza de mai jos :)))) .

asa aratam cand am vazut party-ul de pe varf (c) Tibi Tebeica

asa aratam cand am vazut party-ul de pe varf (c) Tibi Tebeica

Mi-am facut repede planul, o ora max pana la primul punct de realimentare (pe la km 48) plus inca una max pana la ultimul, la km 63. De acolo, tocana sa ma incadrez la 6 ore. Pe coborarea din munte, care a avut vreo 13 km, cu mici sectiuni de urcare, am mers super decent. 45 de minute vs o ora si 4 anul trecut, se poate spune deci ca mi-am imbunatatit considerabil viteza. Chiar si asa, tot m-am dat jos in doua zone, unde mi s-a parut prea riscant, desi mergea si, in mod clasic, m-au depasit 3 insi din cei 5 pe care i-am luat pe urcare. Ajuns „jos”, stiam ca e gata partea cea mai grea. A urmat o bucata diferita fata de anul trecut, cu niste poteci, o sectiune cu lut intarit care ne-a zgaltzait tare, dar pe care am apreciat-o, mai ales ca acolo imi ramaneau papucii in glod si avansam ca un melc-zic de anul trecut.

still fighting- la km 48 (c) Gabriela Cotofana

still fighting- la km 48 (c) Gabriela Cotofana

Am ajuns in timp util la punctul de la 48, la capatul urcarii de pe forestier, cu 25% mai rapid ca anul trecut, unde am mai bagat niste apa si mancare si am dat tocana inainte. Era 14:30 (parca), deci iar, eram in grafic. Trebuia doar sa trag tare pe urmatoarea bucata, vreo 18 km, intr-o ora. Aici am inceput sa prind oameni de la tura scurta, care nu prea mai aveau energie. A urmat o poteca faina, pe niste dealuri, pana am iesit in asfalt, unde-am crescut media de viteza si mi-am mai tras si sufletul.

(c) Gabriela Cotofana

(c) Gabriela Cotofana

La 15:20 am ajuns la ultimul punct si mai aveam 7 km. Am calculat eu in gand ca daca bag o medie de 21 la ora, ajung in 20 de minute. Avea si ceva urcare si o (semi)coborare pe o poteca faina. Asa ca, foaie mare si tras fff tare. Am dat totul pe ultima sectiune, si la deal si la vale. Usor surprins ca am mai avut energie, mai ales si racit, dar totusi normal, pentru cat am muncit anul acesta.

munte baaaaaaaa (c) Tibi Tebeica

munte baaaaaaaa (c) Tibi Tebeica

Astfel, finish dupa 5 ore 36, cu aproape juma’ de ora mai bine decat obiectivul, si cu aproape o ora jumate mai bine fata de anul trecut. E drept, traseul a fost mai soft, fara portiunile de noroi (adica si elitele au scos cu ~15 minute mai bine), dar diferenta e concludenta (pe Strava m-am umplut de PR-uri, vreo 15). Bonus, un loc 7/11 la categorie si 29/53 la general.

Ce sa zic, cel mai fain concurs la care-am fost vreodat’, care m-a provocat in mod original, care m-a batut (vezi basicile de la picioare de la push-bike si febra musculara la spate si umeri), care m-a motivat, care m-a incantat cu privelisti care mi-ar fi taiat respiratia (daca as mai fi avut asa ceva), cu oameni care au apreciat efortul tuturor participantilor, cu niste coborari super faine si provocatoare si per total, un Maraton Cross-Country (XCM) ca la carte! O sarbatoare a sportului, care-ar merita sa aiba statut international. (ca sa nu mai zic ca este o locatie fff demna de Campionatul National de XCM).Crama Histria

Se incheie oarecum sezonul competitiv (o sa mai am o ultima zvacnire la Sugas Race- pe un traseu batut de capriciile iernii- in 15 oct, ma astept sa ninga pe acolo, la fel ca anul trecut + cele doua XCO-uri de acasa: Night Riders XCO + Lacul Noua XCO) si se incheie cum trebuie, in cel mai EPIC si demn mod posibil. Cu sprijinul Crama Histria am participat la 17 concursuri pana acum si am invatat de la fiecare cate ceva, astfel incat pot sa zic ca sunt alt om fata de cel care intra in 2016.  Le multumesc deci pentru incredere.

Multumesc si familiei pentru intelegerea pe care mi-o ofera (inca 😀 ) si tuturor celor care mi-au fost alaturi in 2016.

Si va multumesc si voua, cititorilor, care-mi cititi prostiile si care ma sustineti.

Daca v-a placut aceasta postare si poate si altele din acest an, datz un laic si-un sher. #overandout #happy #ayeeees

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *