Calatorie spre Centrul Pamantului, la propriu.

Concurs MTB in februarie? Hmmm… desi am facut o tura de peste 80 de km in 26 decembrie, inainte sa vin iadu’ alb, totusi, nu parea posibil, ar fi trebuit sa-mi montez senile in loc de credincioasele Rocket Ron. Apoi am clarificat. De fapt, concursul se desfasura sub pamant :O, pe drum de sare, la o temperatura constanta de 12 grade.CCP

Ma asteptam la o suprafata alunecoasa, praf de sare in ochi si in gura si la o senzatie ciudata, fiind primul concurs in subteran, prin tunele de sare, unde zgomotele se aud cu un ecou dubios, luminile sunt ciudate si desi nu te astepti, curentii de aer sunt prezenti. Chiar am avut dubii daca sa particip sau nu, pentru ca am primit feedback nu tocmai bun de la cativa colegi care au participat anul trecut. In final, curiozitatea si lipsa activitatii de peste iarna au invins, si iata ca am plecat (cu cele 10 minute de intarziere vs ora stabilita- clasic) spre Slanic Prahova.

Dimineata nu a inceput tocmai bine, pentru ca la biroul organizatorilor era un singur laptop pe care se validau inscrierile, coada era „pana afara”. Desi am respectat instructiunile organizatorului si am ajuns in timp util- pe la 8:40, de abia dupa o ora am reusit sa ridic pachetul. Pana au terminat toti participantii, concursul se decalase deja cu o ora. Ca sa fie si mai bine, neatentia si inventia celor de la Shimano, pedala SPD, mi-au permis sa sterg pe jos cu genunchiul stang, am „decopertat” de piele doua zone, fix ce trebuia pentru un concurs in salina. Sare pe rana, hardcore edition.10865958_796318700443725_3275627123997158198_o

Concursul propriu zis. Am fost in prima serie, >160 participanti, traseul era un mix: mina turistica Unirea, semi plata, cu sare lucioasa si o zona cu apa, respectiv doua urcari: cea mai importanta- pe tunelul de acces si cea de a doua, pana „la cruce”, o zona care punea probleme mai degraba prin faptul ca era ingusta, cu mici trepte de sare, decat prin diferenta de nivel. Ambele catarari se terminau cu viraj de tip ac de par, dupa care urma coborarea pana in sala mare. Urcarea principala nu a fost foarte grea, aveai zone unde panta era mai accentuata, in principiu pe viraje, apoi o linie dreapta pe care puteai sa-ti tragi sufletul.

Concurs de tip XCO, in care trebuia sa faci numarul maxim de ture in timpul limita de o ora. Singura mea experienta cu acest tip de concurs a fost la Zarnesti, toamna trecuta, insa… noroiul, frigul si o cazatura stupida in primul tur mi-au captat atentia, nu prea am avut timp sa ma adaptez la acest format. De aceea, atitudinea potrivita maratonului (XCM) m-a costat. Adica, am plecat mai soft, ca sa mai am energie pe final. Pana sa-mi dau seama, trecusera 3 ture si multi concurenti in fata, am tras (mai) tare apoi, dar era prea tarziu. Note to self: XCO= blana de la inceput, pana vomiti. XCM= nu tragi tare la inceput, sa mori pana la final :).

Castigatorii au facut 8 ture, eu am terminat 6. Daca mai taiam 50 de secunde pe tur, reuseam sa mai fac un tur si astfel, mai urcam ~20 de locuri in clasament. Cu alte cuvinte, ar fi trebuit sa merg cu un ritm de sub 12 minute pe fiecare tur, ce am reusit doar in ultima parcurgere a traseului. Acum e usor sa zic asta, atunci daca mi-ai fi zis ca mai trebuie sa fac un tur…ai fi primit o urare de bine :).

Am fost foarte multumit de ritmul pe care l-am avut, mai ales pe urcarea de pe tunel, de fiecare data am dat maxim si am reusit sa ma tin de diversi concurenti din echipele importante: BikeXpert, Nomad Merida, care urcau in ritm destul de rapid. Problema a fost ca dupa viraj ramaneam in urma, pentru ca suprafata era imposibila: ori mergeai pe interior, unde era praf de sare, foarte alunecos, ori pe exterior, unde era sare lucioasa, foarte alunecos. Un fel de Sophie’s choice. Nu am vrut sa risc inutil, nu ma luptam pentru podium sau ceva, asa ca am ales varianta safe, cu franari accentuate inainte de viraje. Mai ales dupa ce am vazut diverse cazaturi, mai ales in plutonul fruntas. Astfel, am pierdut mult timp pe coborare, cu siguranta cele aproape 5 minute care mi-au lipsit pentru inca un tur, daca nu si mai mult.

In concluzie, #101 la Masculin general, cu #37 la categoria M18-29.

Dupa cum spuneam, foarte multumit de ritm, am vazut o evolutie semnificativa pe partea tehnica: coborare in conditii de aderenta scazuta si am reusit sa ma bucur de noul Cube in conditii de concurs, pentru ca la Brebina Autumn Ciclocross nu prea l-am vazut la treaba din motivele explicate mai sus. Pentru prima experienta pe 2015, a fost un concurs reusit, care ne-a scos din hibernare.

11018886_1584560175093183_6175471768876341189_o

Concursul a fost bine organizat, in afara de aglomeratia de la inscriere, nu au fost probleme. Nu a fost cel mai promovat concurs pe care l-am vazut, dar nici nu a fost nevoie, cele 300 de locuri s-au ocupat foarte repede, multi participanti dorind sa (re)experimenteze mersul pe sare, fina sau mare :):).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *