Campina Open MTB: Race for Autism- inca un pas inainte.

Am fost la Campina Open MTB, un concurs ce se anunta interesant si greu, mai ales  datorita diferentei de nivel, +1050m, in cei 37 de km de parcurs.

11999729_1123233591039156_247156841392928085_o

Am ajuns la timp in zona de start, pe platoul Muscel, un fel de platou/parc la marginea orasului, unde organizatorii au avut loc sa se desfasoare. Dupa ce-am rezolvat formalitatile de inscriere, am avut timp sa „haladui”, pentru ca startul urma sa fie dat, inexplicabil, dupa doua ore de la inchiderea inscrierilor, respectiv la 11:00. Nu foarte cool (la propriu), in conditiile in care urma sa fie foarte cald si urma sa petrecem amiaza pe o urcare de ~3km in soare, fara pic de vant sau umbra. Era foarte bine daca plecam la 10, cu siguranta era timp si pentru incalzire, sedinta tehnica si ce au mai introdus in cele doua ore, pentru a umple timpul. Poate la anu’ vor tine cont de acest aspect, de care „s-au plans” mai multi concurenti.

In aceste conditii, am avut timp sa admiram dealul care urma sa ne incante exact dupa start. Imi pare rau ca nu i-am facut o poza, pentru ca parea un pic de speriat, noroc ca l-am parcurs o singura data.

In fine, am plecat in cursa (traseul lung intai, pentru a evita aglomeratia) si am abordat urcarea cu un ritm decent, am depasit ceva oameni. Totusi, nu m-am simtit bine deloc pe primii 3-4 km, am avut dureri mari in brate si spate, ceva nou si nu tocmai placut.11915122_643188972499980_3121829276038493835_o

O serie de urcari si coborari ne-au pregatit pentru urcarea mai lunga, prin padure. Interesanta, cu mici portiuni tehnice: pante foarte abrupte si ceva santuri. Aici mi-am mai revenit si am putut sa avansez ceva pozitii, pe care le-am pastrat pe coborarea frumoasa, care a urmat. Chiar mi-a placut si am mers bine, desi a fost abrupta si cu ceva zone mai tehnice (nu de speriat insa).11990457_1125899477423626_2682497630320369713_n

Dupa ce m-am alimentat, a urmat proba de foc, catararea regina, ~3km in soare, pe un deal. Daca faceai greseala sa te uiti in sus, in primul rand te demoraliza pentru ca vedeai cortul de la cel de-al doilea punct de realimentare, care era la mama dr***, si in al doilea rand, pentru ca vedeai valurile de caldura in zare. Fara pic de vant si cu pante destul de accentuate, greu rau. Am parcurs mare parte din ea pe bicicleta, intr-un ritm usor, la conservarea energiei. In acest sens, am si facut push-bike pe doua zone, unde investitia in energie folosita era prea mare pentru timpul castigat. In final, am ajuns sus si ma simteam destul de bine.

I-am dat blana pe urcarea de la manastire, pe asfalt, la fel si pe ultima coborare, pana la zona de start. Incepeam a doua tura, dupa o ora 39 minute, putin peste timpul pe care mi l-am propus, in dorinta de a termina in 3 ore. Trageam sperante ca o sa recuperez, mai ales ca nu mai aveam de urcat primul deal. 11921764_643200382498839_3766812375299128457_o

M-am simtit bine pe repetarea traseului, era normal sa fiu mai lent pe ambele urcari, in conditiile in care oboseala se acumulase, dar nu am pierdut chiar asa de mult timp. Asta cu toate ca era ora 13, cu soarele la maxim, de ne-am prajit la foc bun. Am depasit vreo 6 concurenti de la tura lunga, pe langa multi multi de la tura scurta, care erau adunati ciorchine pe la putinii  copaci care mai aruncau cate-un metru de umbra. Chiar si asa, n-am avut picioare sa urc la fel de mult pe bicicleta, am facut oleac’ mai mult push bike. Mai am de lucru la anduranta, daca in mod normal pot sa urc si pante grave, in concurs, unde sunt sub presiunea timpului, daca sunt multe, nu prea mai merge.

campina

Dupa ce-am ajuns la manastire a doua oara, stiam ca am supravietuit :), si am dat la vale. Ultima coborare a fost ok, am parcurs-o mai rapid decat la prima iteratie si ma indreptam catre finish.

11940702_692408744192671_595575781329017984_n

Pe zona de fals plat (cred ca mai aveam 1-1.5 km pana la finish) am facut si o greseala tactica. M-au prins doi concurenti pe care-i depasisem la punctul de realimentare, cu 500m inainte de finalul urcarii din soare. Am stat un pic la taclale cu ei (in mers, nu ne-am oprit la o bere 😀 ) si ce ma gandesc eu (probabil ma batuse soarele in cap prea mult), hai sa-i fac acum cu un sprint, ca daca ajungem la finish impreuna nu am sanse. Pac, dau pe langa ei, in viteza, iau un avans de vreo 50j de metri…cand…. crampe. Se pare ca ambele coapse nu au apreciat schimbarea de ritm. Numa’ bine ca mai aveam de parcurs ultima galma inainte de finish (vreo 700 de m cu pante de pana la 16%-deci abrupte). Am ras in sinea-mi cand m-au depasit, am dat pe cel mai mare pinion si am urcat spre platou, in ritm de avarie. Mai nasol e ca dupa sprintul de final (a trebuit sa termin tare, am si castigat vreo 3 secunde, care au facut diferenta :):):):) ) cvadricepsul drept s-a blocat si am stat vreo 2-3 minute amanet, in aceeasi pozitie, cu niste grimase nu tocmai frumoase. On a side note, tre’ sa ma interesez un pic ce-i cu crampele astea, poate am ceva lipsa de magneziu or something, pe care trebuie sa o corectez pana la Pucioasa, ca n-o sa fie fain sa am crampe la 1700m altitudine :):).

In final, 3 ore si 15, multumit de timp si de ritm, in conditiile vitrege in care-am concurat, care au si generat un numar mare de abandonuri, nu mai putin de 26 de concurenti nu au reusit sa termine tura lunga. Au reiesit si doua puncte de imbunatatit: rezistenta si problema asta cu crampele, sper ca le voi rezolva prin antrenament si o mai bina alimentatie/hidratare.

degeaba ma uitam, ca nu s-au afisat rezultatele

degeaba ma uitam, ca nu s-au afisat rezultatele in timp util

Clasament: 9/15 la categorie si 41/96 la general, la 20, respectiv 18 secunde de cei doi concurenti care m-au depasit pe ultimul sprint.

In ceea ce priveste organizarea, a fost cu plusuri si minusuri, am apreciat: traseul, voluntarii, organizarea si atmosfera din zona de start, punctele de realimentare asezate ok si bine aprovizionate si masa de dupa. Am vazut loc de imbunatatiri la: ora de start- inuman sa alergam in cea mai mare caldura, in conditiile in care am „ars-o aiurea” doua ore dupa finalizarea inscrierilor, o coordonare mai buna a voluntarilor de la final (care m-au oprit dupa prima tura, spunandu-mi sa fac drepta, spre un dead end, desi eram la traseul lung), respectiv afisarea rezultatelor provizorii mai repede, mi-as fi dorit sa aflu pana la plecare ce-am facut. Per total, un concurs fain, dupa care am ramas cu o impresie pozitiva.

dup-o cursa sanatoasa, merge-o masa....sanatoasa... :D

dup-o cursa sanatoasa, merge-o masa….sanatoasa… :D

Urmeaza, sambata, marea provocare a sezonului. BikeXpert Alpine Challenge/Campionatul National XCM, 72 de km cu 2300 m diferenta de nivel. Vom ajunge la 1700m, in muntii Leaota. Recunosc ca sunt putin ingrijorat (aka speriat :):):) ), dar voi aborda traseul cu cap, intr-un ritm decent, care sa-mi permita sa termin cu bine, in obiectivul propus de 6 ore. Ar fi o viteza medie de 12 km/h, mai mica decat la Geiger, dar da, ar trebui sa o sustin pe o distanta, diferenta de nivel si o durata mai lunga. Provocator, dar realizabil.viticola-logo

Am incredere ca voi depasi (cu greu, e drept) si aceasta provocare, cu ajutorul partenerilor: Viticola SA, ProAlpin si Copiii de Cristal, dar si cu sprijinul celor din jur, care-mi sunt alaturi.

Nu uitati, like, share & subscribe :).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *