Charity Cycling Ride- Fapte bune alaturi de prieteni

Gata, m-am reactivat si bag un post nou, cu o ocazie speciala. Cum probabil ati vazut, pentru ca practic, doar despre asta vorbesc in ultimele 2-3 saptamani 😀 , alaturi de colegii de la Fundatia Vodafone si Vodafone Cycling Club am demarat o actiune de fundraising, in beneficiul mai vechilor prieteni de la Asociatia Copiii de Cristal.

Campania inca nu s-a incheiat, se mai poate dona pana in 3.11, in contul de mai jos:

Cont: RO60 BACX 0000 0005 4585 5000
Beneficiar: Fundatia Vodafone
Mentiune: Charity Cycling Tour.

Asta e partea cea mai imprtanta, pentru ca au mare nevoie de sprijinul nostru, pentru a continua munca pe care o fac pentru copiii cu autism si alte tulburari asociate. Ca parte secundara, pentru a multumi participantilor si pentru a incheia proiectul cum se cuvine, ne-am inhamat la a merge de la sediul Vodafone din Bucuresti pana la cel al ACC din Brasov, pe bicicleta. O misiune mai grea decat suna, cel putin pentru unii dintre noi. Haideti deci sa va povestesc cum a fost.

Dupa prea putin somn, ne-am trezit ieri la 5 AM si dupa ce ne-am echipat si pregatit, am iesit cu Stefan, colegul meu de camera, in Iadu’ Alb bucurestean, aka 5 grade si o briza care-ti aerisea interiorul, prin toate wind stoppere-le posibile.

la instructajul de protectia muncii (c) Florian Nazdravan

la instructajul de protectia muncii (c) Florian Nazdravan

Ne-am adunat, cei 10 care urma sa plecam din Bucuresti si dupa un prea interesant  necesar instructaj de protectia muncii, am plecat la drum, un pic intarziati fata de programul initial. Am evitat aglomeratia de pe DN1, iesind prin Pipera, navigand prin ceata si aglomeratia bucuresteana. In care am fi ramas, daca stiam ce vant ne asteapta. Practic, pana la Ploiesti, ne-a cam fluturat crivatul. Dupa niste balbe la schimbatul trenei (ar trebui sa le cerem scuze colegilor din Bucuresti, care sunt demni de numele de soselari) generate de lipsa noastra (contingentului din Brasov) de experienta in mers in pluton-pe sosea, am iesit in DN1 la Saftica, spre Ploiesti. Cum dimineata era tanara si fiecare aveam (prea multa) energie, s-a cam alergat. S-au atins viteze de 35 hm/h, poate si mai mult, cert e ca ne-am incadrat in media propusa, cred ca am ajuns cu vreo’ 29 la ora la Ploiesti. Nu fara a plati un pret, cel putin eu (dar si altii) nu prea mai vedeam cand am oprit la primul pit stop. O paranteza, pe tot drumul am avut fotografi Beast Level, colegii nostri Florian si Alexandru gasind niste pozitii prea jmechere, ca sa ne faca sa aratam bine. Vezi mai jos:

Alexandru iesit prin trapa si Florian pe o pasarela peste DN1, cum ziceam, fotografi Beast Level. (c) Florian Nazdravan

Alexandru iesit prin trapa si Florian pe o pasarela peste DN1, cum ziceam, fotografi Beast Level. (c) Florian Nazdravan

Dupa ce-am halit tot ce-am prins la Ploiesti, am plecat pe segmentul 2, Ploiesti- Comarnic. Lumea era avariata, asa ca media a scazut spre 25, ceea ce ne-a permis sa reusim sa ne si schimbam la trena fara haos, am intrat in ritm practic. Am incercat eu sa ma fofilez la trena, fara prea mult succes insa :)))). Am facut iarasi plinul dupa pit stop si ne pregateam pentru la piece du’ resistance, urcarea pana la Sinaia.

incepea Jihadul. (c) Florian Nazdravan

incepea Jihadul. (c) Florian Nazdravan

O premiera pentru mine, urcare pe care urma sa o dau pentru prima data pe bicicleta si in care urma sa-mi dau seama (intr-un mod barbar) cat de diferit se simt 20j de km pe bicicleta vs masina. Ce pot sa zic e ca mi-a fost foarte clar ca nu mai sunt antrenat (2-3 plimbari prin satele Craiovei nu se pun) si ca ritmul alert de pe prima bucata m-a „lachit”. N-am reusit nici macar sa ma tin de fete, nici n-am incercat, ca as fi murit si m-ar fi cules masina de asistenta, asa ca, i-am dat muncitoreste pedala, pe foaia mica si pinion aproape cel mai mare.

Greu la deal, cand esti gras si neantrenat. (c) Florian Nazdravan

Greu la deal, cand esti gras si neantrenat. (c) Florian Nazdravan

Cu chiu cu vai, urmarind bornele kilometrice intermediare, alea cu o singura cifra, care numara sutele de metri 😀 😀 , am reusit cumva sa ajung in Sinaia, unde aveam pranzul, niste pizza care mi-a redat viata 😀 😀 . Aici ne-am reunit si cu a doua parte a grupului si plecam vreo’ 23-25 de insi, pe ultima bucata: Sinaia- Brasov. Se mergea incet, totul era smooth, cand, intr-un mod clasic, am facut si o pana, expert level, ca la orice concurs la care merg si despre care cititi pe aici. Daca tot ma chinuiam, sa fie suferinta completa. Cu mare skill am reusit sa pun camera noua pana m-a ajuns masina de asistenta, reusind sa plec, cred ca aveam vreo 5 minute intarziere fata de grup. Totusi, efortul de a reveni in pluton a fost semnificativ si probabil n-as fi reusit, daca nu statea cu mine liderul plutonului, colegul Florin, care mi-a dus trena si m-a si impins pe ultimele pante pana-n Predeal. Mare multumesc!

Revergorat la ultimul pit stop, am atacat cu incredere coborarea de pe Timis si ultima bucata, spre Brasov, in care toata lumea isi activase NOS-ul, care mai de care era pe sprint si mers cu 50 la ora 😀 . Mirajul finish-ului era din ce in ce mai aproape.

Astfel, dupa vreo 6.5 ore de pedalat si vreo 8 ore in total, am ajuns la sediul ACC din Brasov, unde ne asteptau beneficiarii, sa ne premieze si sa ne pupe :).

La ACC, punctul final al aventurii de ieri. (c) Florian Nazdravan

La ACC, punctul final al aventurii de ieri. (c) Florian Nazdravan

In final, o reusita din toate punctele de vedere. Am reusit pana acum sa strangem aproape 21000 de lei (nu ne lasam pana pe 3, sa adunam cat mai mult), bani care vor fi folositi pentru sustinerea orelor de terapie ale copiiilor, am avut o tura foarte faina si am intarit o comunitate de prieteni, prieteni in fapte bune.

Pentru ca da, e normal sa facem bine, dar e si foarte fain, cand faci bine inconjurat de prieteni.

Multumesc colegilor voluntari, colegilor de la Fundatia Vodafone, prietenilor de la Fundatia Adept si tuturor celor care au donat si au facut posibila aceasta actiune. Sa ne revedem cu bine la urmatoarea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *