CN XCM- BikeXpert Alpine Challenge: OMG indeed- Partea 2

Continuarea primei parti, de aici.

12032701_435422763326456_7820263981558953360_o

Dupa ce-am ajuns in varf, m-am imbarbatat putin, cu gandul ca ce-a fost mai greu a trecut. Am inceput coborarea, cu forte si sperante noi. A mers ok, desi au fost si portiuni tehnice, le-am abordat cu bine si am dat inainte. Daca e sa ne uitam pe profil acum, pare ca au fost 20 de km de coborare, pana pe la km 54, insa realitatea din teren a fost putin alta. Tot drumul a fost un sus-jos care te seca, e drept ca poate si eu eram varza cu resursele si l-am resimtit mai „tare” decat era in realitate. Pe acest segment m-au prins doi concurenti pe care i-am recunoscut, erau cei doi cu care am parcurs ultima bucata de traseu de la Campina. Si am urmat acelasi tipar, pe urcare ii faceam si luam un pic de avans, la vale ma prindeau si tot asa.

Dupa niste coborare intrerupta de diverse sectiuni de urcare (vreo doua de mini-pushbike care m-au omorat, la propriu, pentru ca nu mai puteam de durere din cauza papucilor) am ajuns in Belgia, pe un traseu de ciclocross. Arata cam ca in imaginea de mai jos. Vreo’ 500 de m intr-un lut lipicios, care dorea sa-mi ia papucii din picioare. ciclocross

Va dati seama ce dureri am avut si cat m-am chinuit sa razbat. Urme de bicicleta nu erau, doar urme de copite, de la diverse bovine, cabaline, respectiv bipede cu SPD :))). Dupa aceasta bucata oribila, am intrat pe un fel de forestier, drum prin sat, care a dat intr-o portiune de asfalt. Cam la vale, de mi-a mai venit culoarea in obraji.

Organizatorul anuntase o schimbare vs. traseul propus initial, asa ca profilul primit nu mai corespundea realitatii si nu mai stiam exact unde suntem, cat mai e si mai ales, ce mai urma. Asa ca, la punctul de realimentare am intrebat, iar raspunsul iar a cazut ca un ciocan peste un deget, 20 de kilometri…ailei…mult.

Pentru ca mintea era ocupata sa duca mai departe corpul, nu prea mai gandeam normal, am tot intrebat cat mai e, sperand sa aud ca mai e un kilometru curand…Asa ca, am trecut prin acelasi proces soldat cu dezamagire, de mai multe ori, si la 15 km, si la 8 km, not cool. Desi stiam dinainte ca o sa fie greu pana la final, tot speram ca dupa colt o sa fie asfalt, la vale, pana la linia de sosire…nottttttt.

Din cei 20 de km, 5 au fost pe un forestier, in urcare, pe care l-am parcurs intr-un grup cu cei doi tineri de mai sus, si desi am avut companie, nu a fost tocmai bine, pentru ca unul suferea mai rau ca mine si s-a plans de la inceput pana la final: „de ce m-am trezit de dimineata sa vin, ce e cu urcarea asta, mama, tre’ sa ajungem acolo sus, la casele alea, etc”, ma cam demotiva si pe mine, asa ca, dupa vreo 3/4 din el, am dat inainte, ca nu mai puteam sa-l aud :D, nu de alta, dar si eu gandeam aceleasi lucruri, nu era nevoie sa mi le mai repete cineva.

12068889_949411458438498_1789209454765416769_o

Ultimii 15 km au fost foarte valuriti (cam jumate in urcare) si desi nu mai puteam, am tras maxim, ca sa ajung odata la finish, ceea ce s-a intamplat, dupa 6 ore si 58 de minute.

Concluzii:

  • Un concurs extraordinar, bine organizat, pe un traseu superb, cu niste privelisti care ti-ar fi taiat respiratia, doar ca era deja taiata, de la efortul de a ajunge in varf. :)
  • Ma bucur ca am terminat la timp concursul, mi-as fi dorit un 6 ore, dar n-a fost sa fie, sigur la anu’ :). Am terminat pe locul 6/6 la categorie, respectiv 30/30 la general, in clasamentul Campionatului National, ultimul :D:D, pentru ca desi au mai fost oameni in spatele meu, au terminat dupa timpul limita si nu au fost clasati.
  • Nu eram pregatit pentru un astfel de concurs, sau mai bine zis, nu eram pregatit pentru a ma lupta pentru orice fel de rezultat, ci doar sa termin.
  • Fortele psihice m-au dus la final, ambitia de a nu renunta si dorinta de-a termina cu bine, pentru ca dpdv fizic, nu prea mai puteam.
  • Sunt bucuros ca am decis sa particip, pentru ca doar asa voi putea sa avansez, setandu-mi noi provocari, mai grele si mai lungi. Acum ca am inceput pe acest drum, numa’ tura lunga scrie pe mine. „Once you go black, you never go back” :D. Bine…ideal ar fi sa pun mana sa ma antrenez in sesiuni mai lungi, specifice acestui tip de concursuri.

In acest sens, urmatorul concurs (si ultimul serios pe anul acesta), o sa fie Sugas Race, duminica, un alt mamut: 66 de km cu +2300m, pe care sper sa-l termin un pic mai bine decat cel povestit mai sus.

Uitandu-ma in urma, chiar e un an in care am progresat mult, atat la deal, cat si la vale, un an in care am mers la concursuri foarte serioase si grele, un an care va conta foarte mult, in evolutia de la anu’ ce vine. Nu as fi putut sa trec prin tot ce-am povestit pe acest blog fara sprijinul celor apropiati, dar si al partenerilor mei: Viticola SA, ProAlpin si Copiii de Cristal, carora le multumesc inca o data.

Va multumesc tuturor pentru sustinere si ne vedem la Sugas, sa mancam un Gyulas :).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *