Duatlon Tara Barsei: Soare cu iz de…podium

Me vs last year’s me: 2-1. 

Am fost duminica trecuta la Rasnov, pentru a ne razbuna dupa „suferinta” din 2015. Si chiar am facut-o 😀 , iata cum a fost:

pregatiti de start/feeling determined, cum ar zice feisbuc.

pregatiti de start/feeling determined, cum ar zice feisbuc.

Stiam terenul, fiind la a 3-a participare, vremea era brici, deci planul era simplu: force to the front, rupere pe urcarea principala si apoi conservare pozitie pe suita de suisuri-coborari ce avea sa urmeze dupa trecerea culmii principale.

zboara puiule....zboara.

zboara puiule….zboara + ce-i cu fata aia?. foto: Radu Micu

M-am bagat in primul rand la start, ca lumea nu s-a inghesuit, spre deosebire de alte concursuri, dar tot am ajuns pe la mijlocul plutonului pana la startul real. Fara panica, aveam sa recuperez pe primele pante. Se pleaca rapidamente, depasesc niste oameni care s-or bagat in fata „in mod eronat” si ajungem la prima bucata de single trail. Desi inainte de start aveam un „feeling” dubios/neplacut, l-am uitat repede, pentru ca a fost eliberata adrenalina specifica starii de concurs si am intrat „in the groove”.

Mult prea rapid a trecut prima portiune din padure, eram cu tintele in colimator (imi propusesem sa ma tin de doi cunoscuti: Cristi si Nico, care merg mai bine ca mine de obicei, atat la deal, cat si la vale). Astfel, pe Cristi l-am depasit pe primul push-bike, dupa trecerea soselei, deasupra poligonului de biatlon. Aveam oricum sa ne mai vedem de vreo 6 ori, pe Nico insa…doar dupa finish 😀 – a venit cu 4 minute mai repede.

13483246_294342087568958_1716938293442915858_o

foto: Radu Micu

Anyway, am dat tocana pe curba de nivel, am coborat (mai) repede (tot ca o fetita-dar una curajoasa 😀 😀 😀 ) pana in forestierul care vine din Cristian si care duce in Poiana…Cristianului, daca va vine sa credeti. Aici am activat motorul diesel, am luat-o ciobaneste asa, in ritm constant, muncitoresc si am reusit sa si depasesc vreo 4 oameni, cu alti 4 in vizor, cand am iesit in Poiana. Dupa un fail la punctul de realimentare, trecem asfaltul si ii dam inainte, pe portiunea care mi-a dat cel mai mare damage anu’ trecut, bucla suplimentara de la tura lunga si coborarea spre complexul olimpic. Totusi, eram increzator, ma simteam bine si imi doream sa trag tare, sa termin cat mai repede. Chiar daca urma sa sufar, macar sa o fac pentru putin timp :D.

Dupa un gelutz, niste push-bike + niste coborari cu flow pe care Zaskar-ul a prins viata, am trecut cu bine de zonele care anu’ trecut mi-au pus probleme si am ajuns la bifurcatia spre bucla de la tura lunga. Aici a urmat o coborare in cap, pe care anu’ asta am reusit sa o dau fara probleme  si iata-ma in vale, la punctul de realimentare de la KM 15. Mai aveam vreo 9. Am bagat niste apa si un isotonic si am dat inainte pe forestier/prin albia raului. Urma alta mega urcare, ca sa ajungem inapoi pe culme. Aici l-am revazut pe Cristi, pe care-l lasasem in urma inainte de  a trece soseaua si care acum imi sufla in ceafa. Pai ce-ai facut, mah?! Pft, am bagat iar niste NOS, in incercarea de a-l tine in spate, pentru ca urma sa ajungem pe coborarea finala, unde merge mai bine ca mine. Chiar am bagat foarte bine pe urcarea asta, o stiam si ma stia si ea :D, drept dovada, am obtinut in premiera titlul neoficial de King of the Mountain pe Strava (cel mai rapid timp ever pe o anumita portiune), pe doua segmente ale ei. Nu l-am pastrat prea mult, fiind depasit de un alt concurent, but still, am bagat bine.kom

Ajuns din nou in traseul principal, nu m-am mai uitat in spate, am tras cat am putut. Am fost motivat sa trag tare si de doi concurenti pe care i-am vazut pe ultimele pante ale urcarii de pe bucla, erau deci de la tura lunga, ma bateam cu ei direct. Asa ca am tras si am reusit sa trec de ei, am trecut val-vartej si de pietrele care anu’ trecut m-au lovit 😀 , am zburat pe la punctul de control dupa care era placuta cu 3 km. De aici urma numa’ coborare, deci blana, foaie mare si pinion mic, intr-un fel de Geronimooooooo, ca sa nu ma prinda ai’ din spate.

faina poza foto: Radu Culea

faina poza foto: Radu Culea

Si aici, chiar am bagat, am depasit oameni, vreo 5, din care vreo 2 si de la tura lunga. Repet, am depasit oameni pe coborare 😀 😀 😀 , o premiera mondiala. Ultima bucata cu iarba si musuroaie mi-a zdruncinat creierii, mi-a amortit bratele- care totusi ma dureau ca naiba, dar nu mai conta. Blana, ca-i gata. Am iesit in asfalt si da-i, time trial mode, ca sa termin. Cand ajung in paralel cu startul, il aud pe Nae ca striga: „hai baaaaaaaa odata!!!!!”. WTF? $@*()# $#*($*# I-am zis vreo doua, nu mai stiu daca in soapta sau cu voce tare 😀 , ca io bagasem material si nu mai puteam si el tot nu era multumit 😀 😀 😀 . Practic, incerca sa ma motiveze ,sper :)))).

Facem schimbul de stafeta si my job was done. Stiam ca am mers bine si ca m-am incadrat in obiectivul de doua ore, dar am fost surprins cand am vazut clasamentul.

cla

Whoop whooooop, locu’ 3 baby! Dupa Florin Benghea, care e profesor (la propriu, are www.scoalamtb.ro) si Nico, om cu experienta, abonat la podiumuri, care tocmai a terminat foarte bine 4 Munti. 4 minute fata de el este un rezultat de care sunt foarte multumit. De notat ca-n 1:50 am venit 3 insi, impreuna cu cei doi pe care i-am depasit pe ultima coborare, ayeees. Mi-am ros unghiile pana a terminat Nae, sa vaz daca prindem sau nu podiumul. O senzatie placuta, pe care imi doresc sa o mai traiesc si in viitor si care spala pacatele evolutiei dezamagitoare de anu’ trecut. Desi si-a imbunatatit semnificativ si el timpul fata de anul trecut, am terminat in final pe 6, un rezultat extraordinar pentru noi. La anu’….rupem :D.  Mare multumesc lui Nae, care a acceptat sa facem echipa dupa ce in 2015 a plans asteptandu-ma si care a tras tare sa terminam cat mai in fata.

Concluzii:

  • Fain concurs, iarasi remarc atmosfera generala, foarte relaxata si prietenoasa, fara incranceri aiurea, cu voluntari super de treaba, dornici sa ajute si sa ne faca viata mai buna. Mici probleme de organizare: vezi masina de politie care nu a existat, niste marcaje rare pe forestierul din vale, care m-au facut sa ma opresc de vreo 3 ori, sa vad pe unde tre’ sa o iau….dar per total, organizare foarte buna, de un 9.5 din 10 :P. Sigur sigur revenim si in 2017, ca tre’ sa luam podium.
  • Nu are rost sa compar timpii cu 2015, din cauza conditiilor diametral opuse, este insa o victorie psihica- de moral, care-mi permite sa fiu increzator pentru urmatoarele evenimente.
  • Zaskar, la inaltime, desi eram singurul cu bicicleta nespalata si ingreunata de noroi, ooops 😀 . I-am dat intre timp niste TLC si ne-am impacat.

Asta a fost povestea duatlonului, o zi petrecuta intre prieteni, fie ei concurenti, voluntari sau diverse urcari si coborari de prin muntii care inconjoara orasu-mi de bastina.Crama Histria

Urmeaza Zarnesti XCO sambata, respectiv triatlonul Herbalife-duminica, „o ardem” deci local, cu sprijinul Crama Histria si al tuturor celor ca ma ajuta si incurajeaza.

Va multumesc pentru atentie si anticipat pentru like, share & subscribe, care stiti, it keeps the internet alive.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *