Herbalife Trichallenge Brasov: medicamentul potrivit

Acu’ vreo doua saptamani m-a intrebat o colega daca stiu vreun ciclist pentru triatlonul Herbalife Brasov, stafeta sprint. Dupa ce-am incercat fara succes sa-i gasesc un soselar, am zis ca ma bag eu, mai cu juma’ de gura asa.  Sosea? 27 de km? Nu eram prea convins, nici ca o sa-mi placa, nici ca o sa merg decent, cat sa nu incurc echipa, mai ales ca urma sa fie a doua zi dupa XCO-ul de la Zarnesti. Totusi, cu timpul, dupa ce s-a asezat informatia, s-a activat spiritul competitiv, am zis ca merge si ca o sa trag tare.

al 4-lea membru al echipei, Defy2 :D Merci Stefan!

al 4-lea membru al echipei, Defy2 😀 Merci Stefan!

Am imprumutat o cursiera (Merci Stefan!), am bagat o tura pe Poiana pentru a ma acomoda si, dupa dezamagirea din ziua anterioara, desi eram un pic avariat- atat fizic, dar mai ales psihic, eram pregatit sa dau toata energia, ca sa scot timpul propus. Medie de +35 km la ora pe cei 27 de km sau cat mai aproape de 50 de minute.

Am decis sa ma incalzesc pana la start, la lacul Codlea, asa ca, dupa un mic-dejun grabit- ca m-am trezit tarziu, am dat in plimbare cei 22 de km pana acolo. M-am intalnit cu primul membru al echipei, Codruta, care urma sa inoate 500m in lac, plus vreo 800m de alergare, pana la schimbul de stafeta. Daca alergarea o mai faceam, inotul…no way, probabil ca as fi lesinat dupa vreo 50m :)))).

Se da startul la 9:30 si am inceput asteptarea, alaturi de ceilalti 50ish de membri ai stafetelor. Primii baieti au venit dupa vreo 12 minute, si desi zicea ca o sa faca vreo 25-30, apare si Codruta, dupa vreo 17 minute, deci super bineeee. M-am chinuit un pic sa preiau stafeta (cipul vietii) si am alergat spre finalul zonei de tranzitie, incepandu-mi proba.

Cei 4 muschetari- au fost de fapt 3: Beatrice, Codruta si Andrei. Ha, ce rima am facut :D

Cei 4 muschetari- au fost de fapt 3: Beatrice, Codruta si Andrei. Ha, ce rima am facut :D

Am inceput cu o coborare de ~1.5 km pana in DN1, putin dubioasa pentru ca avea 3 limitatoare de viteza, iar dupa ce-am sarit un pic pe primul, am lasat-o mai moale la urmatoarele doua. Pe cursiera aveam montat un kilometraj, am avut deci reper si am incercat sa tin constant peste 35 km/h. Am depasit o gramada de oameni si m-am stabilizat undeva, in zona a doi concurenti, de care n-am putut sa scap pana la final, desi am mai tot incercat sa evadez.

A fost fix ce aveam nevoie, ca sa imi ling ranile pentru sambata, un parcurs lin, cu capu’ jos si dat tocana, care mi-a mai dres amarul. Am iesit din Codlea, spre Vulcan, de unde am inceput sa ne alergam (cu cei doi mai sus amintiti). 42-45 la ora, constant, ii atacam, ma duceam un pic in fata, dar reveneau si treceau apoi pe langa mine. Mai un sprint, mai o gura de apa, tot asa, pana la intrare in Brasov. Am pierdut de fiecare data la viraje, pentru ca le abordam mai incet, ca sa nu imi rup mufa, in rest, pe drum intins am rupt.  Cu grija la linia de cale ferata, unde a si cazut unu’ in fata mea si gata, eram in oras, pe ultima bucata.

Cu ochii pe ceas, ca sa ma incadrez la 50 de minute, dar si cu ochii mari, la masinile care ieseau din parcare pe strada Lunga, respectiv la niste pietoni beti (la 10 dimineata), care treceau aiurea strada. La unu’ am si tipat putin, creca s-ar fi speriat, daca nu era coca :) .

E gata, jos si alergare spre tranzitia 2

E gata, jos si alergare spre tranzitia 2

Am terminat in 52:14 minute, cu tot cu alergare si schimb de stafeta, deci foarte aproape de 50-ul propus. Pe Strava mi-a dat o medie de 34.5 km/h, la care doar puteam visa cu MTB-ul. A urmat Beatrice, care a alergat in ~20j de minute si am terminat, 1:32:16, timp total, locul 15 din 58 de echipe, respectiv 7 din 35 la stafeta mixta. Mandru de evolutia fetelor, am terminat super in fata, ne-am batut aproape de la egal la egal cu echipele masculine.

Foarte multumit si de evolutia mea, am avut al 6-lea timp din 58 de ciclisti din stafete, respectiv al 19-lea din 222 (daca-i includ si pe cei de la Sprint individual, desi nu e corect, pentru ca ei au si inotat). Nu am obtinut podiumul pe care-l doream, dar oricum, a fost foarte ok, printre competitia foarte acerba. Am mai dres busuiocul pentru ziua anterioara, macar am vazut ca am bulan (adica picior, nu noroc 😀 ), daca cu tehnica si norocul mai greu :)).

Le multumesc fetelor pentru invitatie si pentru atmosfera relaxata si placuta in care m-or pus sa concurez si plec cu concluzia ca e fain la sosea, doar ca numai la contratimp, in pluton nu m-as duce nici daca mi-ar da cineva fffff multi bani :D. Crama Histria

Cu sprijinul Crama Histria, ne vedem pe 16 iulie, peste doua saptamani, la Trofeul Muscelului, un XCM de 60 de km cu +1500hm, unde sper sa am o evolutie fara evenimente, cat mai buna :).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *