MTB Stejarii Seculari: e fain la XCO :D:D:D

Fain, aproape perfect. Me vs Last year’s me: 1-0 and counting.

Nu-mi place(a) la XCO, v-am mai zis, ma incalzesc greu, am tehnica cat un patinator care se da pe nisip si ma coc repede. Totusi, la Cristian, printre stejarii care au aproape 400 de ani vechime (asa-i ca nu stiati? :D), am mers foarte bine. Sa va povestesc.

mai concentrat ca bulionul de la Hellmans :)) foto: Marius Tapoi

mai concentrat ca bulionul de la Hellmans :)) foto: Marius Tapoi

Am ajuns la start si desi de dimineata ma incercau indoielile (exact ca la NapoCup), cumva mi-am recapatat mojo-ul si asteptam cu incredere sa plecam in cursa. Cam putini concurenti pentru valoarea concursului, de fapt, cred ca de asta au si fost putini, traseul fiind recunoscut pentru ca te sparge pe urcare, plus ca a si plouat in fiecare zi din ultimele 6 luni sau ceva :).

Da-i tocanaaaa foto: Marius Tapoi

Da-i tocanaaaa! foto: Marius Tapoi

S-a plecat cam rapid pentru gustul meu, dar am tinut ritmul si chiar am recuperat cateva locuri pe prima urcare, prin padure. Aici s-a format un trenulet pe linia cat de cat curata si nu avea rost sa iesi din el, pentru ca noroiul lipicioso-alunecos de abia astepta sa te „pupe”. Mergea deci putin mai repede, dar nu era cazul, mai ales ca invatasem din experienta de anul trecut, cand m-am copt dupa primul tur. Usor cu pianul pe scari pe prima coborare noroioasa, zona dificila, care imi ramasese in minte dupa recunoasterea pe care am facut-o in ziua anterioara, cu Marius, care a indeplinit in ziua concursului rolul de fotograf  oficial.

Un pic de revenire pe scurta portiune de forestier si iata-ma pregatit pentru primul zid. Anul asta au aparut ceva pietre pe bucata aia, oricum, nici anul trecut nu o prea urca lumea si nici acum nu cred ca au urcat-o prea multi, incluzand si elitele.

Revenirea foto: Marius Tapoi

Revenirea. foto: Marius Tapoi

Foarte mult m-a ajutat tura de vineri, pentru ca mi-am facut curaj sa dau toate coborarile, pe care in 2015 am mers, pierzand foarte mult timp. Nu erau cele mai tehnice coborari, desi prima avea un pic de noroi, dar aveam un blocaj psihologic, pe care l-am depasit cu bine.

Dupa prima tura s-au stabilizat lucrurile, mergeam intr-un fel de grupulet cu Ovidiu Butuza de la Giant si cu Dorin Grigoras de la Bikexpert, ne tot ajungeam-depaseam, eu bineinteles, cu un pic de avantaj pe zonele de push-bike, unde ramasitele de gambe de la rugby inca ma ajuta, ei cu avantaj pe coborari.

Foto: Marius Tapoi

Foto: Marius Tapoi

Practic, am intrat intr-o rutina, singurul gand era sa trag tare, ca sa prind 4 ture, nu cumva sa ma depaseasca liderii. Am mers chiar bine, si la deal si la vale, fara probleme, cu un nivel constant de energie (se si vede in timpii pe tur, care sunt similari).

Asta pana in tura 3, cand am avut mare ghinion, dar si un exagerat de mare noroc. Un pic de context. Zaskar-ul a venit cu mansoane de cauciuc, varianta entry level, de la GT. Acum vreo 2 luni, dupa o spalare, mansonul drept se slabise si se tot misca/iesea. Decis sa-l schimb, am mers la magazin, nu am gasit ce cautam si am zis ca-mi iau „maine”. La tura de „maine”, ca prin minune, s-a intarit la loc si n-am mai avut probleme cu el, 2 luni. Inainte de concurs am simtit ca iar face fitze, din nou cred ca intrase apa intre el si ghidon, dar nu mai aveam ce face. Am zis ca merg asa si am grija. Am avut… in tura 3 (parca, sa nu fi fost tura 2…nu mai tin minte exact), in varful de panta de la zidul 1 era un fel de sant, dupa care urma viraj la dreapta. Ei bine, cand trag dreapta de ghidon, raman cu mansonul in mana, imi pierd echilibrul si ma vars, iar partea stanga se intoarce spre mine si-mi intra in coaste si mana. Am avut mare noroc ca nu am intrat in partea fara manson, care-mi putea da rani mult mai grave decat niste julituri, destul de dureroase si ele. Astfel, am invatat „the hard way” ca tre’ sa ai bicicleta in stare impecabila, mai ales la concurs, sau, vorba unui prieten: „cand esti prost si viata-i grea” :D. Am si poze, dar nu le pun, ca nu arata prea bine :D.

3 push-bike x 4 ture, ca sa avem picioare frumoase :D. foto: Marius Tapoi

3 push-bike x 4 ture, ca sa avem picioare frumoase :D.
foto: Marius Tapoi

In fine, vine tura 4, ma opresc pentru prima data la realimentare sa bag niste apa si isotonic si ii dau mai departe, cumva mai linistit. Deja de la finalul turei 3 il pierdusem pe Butuza, care m-a intrebat daca sunt la categorie cu el si desi era copt, dupa raspunsul meu afirmativ s-a ambitionat si a luat viteza, pe a 4-a si pe concurentul de la Bikexpert, pe care nu l-am mai depasit pe ultimul push bike si pe coborare s-a dus. Nu mai venea nimeni asa ca am lasat-o un pic mai moale, oricum nici energie nu mai aveam sa ma bat cu ei.

foto: Marius Tapoi

foto: Marius Tapoi

Am incheiat deci cele 4 ture, intr-un ritm decent, foarte multumit de cum am mers, daca nu era cazatura, puteam zice ca a fost perfect. Desi traseul a fost mult mai dificil din cauza noroiului (castigatorul a avut cu 10 minute mai mult fata de castigatorul de anul trecut), mi-am batut timpii din 2015 cu ceasul de la gara. In medie 25 de minute pe tur vs 35 anul trecut. Timp total 1:41 vs 2:12 in 2015 (din nou, in conditiile unui traseu mult mai dificil). Deci, m-am razbunat cu varf si indesat, e clar ca am avut o forma mai buna-fara problemele de anul trecut, ca mi-am crescut viteza si imbunatatit tehnica. In final, locul 7 la categorie si 18 la general, foarte multumit, pot sa concluzionez ca e fain la XCO :D:D.

hai ca-i gata, ultima bucata de coborare. foto: Marius Tapoi

hai ca-i gata, ultima bucata de coborare. foto: Marius Tapoi

Concursul a fost foarte fain, fara subiectivism, unul dintre cele mai bine organizate, din Crama Histriacate am parcurs eu. Cu un traseu ingrijit, amenajat cu interes pentru concurenti, care a fost 100% ciclabil, in ciuda noroiului, cu ceva portiuni tehnice, cu urcarile care te tocau bine bine, chiar super fain. Un concurs de munte, la munte. Atmosfera faina, relaxata, plina de fair-play. Pacat ca a avut putini concurenti, dar sunt sigur ca la anul vor veni mai multi, eu sigur voi participa. Felicitari organizatorilor si tututor concurentilor, pentru o zi de concurs foarte reusita. Multumesc prietenilor de la Crama Histria pentru sprijin si nos vemos la anu’ cu Stejarii, mai bine antrenati si pregatiti sa ne luam de guler cu cele doua ziduri :).

Like, share & subscribe, it keeps the internet alive.

PS: cea mai tare faza: inainte de start, ma intreaba cineva daca nu vreau un masaj :D. zic WTF? si cand colo, Ramai prost!, Nu o sa-ti vina sa crezi!, Citeste si nu vei regreta! era domnul care ma ajutase sa trec de crampele oribile pe care le-am avut in 2015, isi oferea serviciile si anul acesta, :))))))))))). I-am multumit inca o data si i-am zis ca sper sa nu mai apelez la el. La fel si pe tura 1, cand l-am revazut si i-am zis ca „nu inca” :))). Mi s-a parut foarte tare reintalnirea :D.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *