NapoCup XCO: XCO…dragostea mea, nottt

Cu o mica intarziere, generata de 1 mai, perioada de dupa 1 mai, niste zile foarte aglomerate, dar si de un gust amar pe care l-am avut dupa deplasarea de la Cluj, povestesc cum a fost in prima zi de concurs, la deja clasicul XCO NapoCUP, concurs UCI C2.

Plecati de vineri, am avut in minte acelasi plan ca anul trecut: sa dam o tura de recunoastere sa vedem cum e si mai ales, ce au modificat la traseu, pentru ca vasuzem pe feisbuc ca au luat in calcul feedback-ul concurentilor de anul trecut si au mai introdus niste elemente tehnice.

la test run

la test run (c) Calin

Dupa ce ne-am cazat & co, am ajuns pe traseu si am inceput tura de recunoastere. Am plecat cam dezamagit dupa ea, din doua motive: s-au adaugat mai multe urcari si am observat ca mi-am pierdut „edge-ul” la deal. Pentru ca sunt un gras flambat neantrenat, dar si pentru ca am schimbat un pic pozitia pe bicicleta (cu efecte per total pozitive), nu prea am mai reusit sa urc pe bicicleta, chiar bucati pe care anul trecut le-am urcat. Mai mult, rock gardenul si un drop nou au ramas neincercate, am considerat ca sunt prea complicate pentru tehnica mea rudimentara :( . Chicken line for the win! Ca o concluzie generala, traseul a fost chiar de XCO, cel mai fain din cate am vazut eu (e drept ca cel de la Paltinis are o faima mai buna si lumea zice ca nu se compara cu altceva de la noi, dar inca nu am mers pe el).

Cu toate acestea, mai ales pentru ca am calatorit in grup, mi-a revenit un pic moralul si asteptam cu nerabdare sa luam startul, pentru ca-mi doream sa merg bine si sa-mi iau o revansa pentru anul trecut. Destul de multi concurenti la start, pregatiti sa plecam, cand….am avut o surpriza din partea organizatorului. Desi stiam ca au fost 3 ture anul trecut, anul acesta – la start, ne-au anutat ca avem 4 ture. Cumva insa, eram linistit, pentru ca stiam ca e imposibil sa nu ma prinda cei din fata cu un tur.

pe prima tura (c) Dan Leahu

pe prima tura (c) Dan Leahu

Start in cursa, am plecat binisor si m-am oprit cam pe la mijlocul grupului, pana la prima urcare, unde am ales sa ma dau jos, pentru ca era un pic aglomerat, dar si pentru ca am considerat ca n-are rost sa ma rup din prima.  Apoi, cursa a fost cam fara istoric, m-am chinuit pe urcari, la limita superioara a pulsului, am ocolit chestiile foarte tehnice, n-am reusit din pacate sa dau o coborare mai in cap, la fel ca anul trecut, dar n-am mers nici foarte rau. Ca de obicei, din a doua tura am intrat in ritm, poate un pic si mai devreme, pentru ca am reusit sa ma incalzesc mai bine, dar chiar si asa, cate 15 secunde aici, 30 acolo, diferenta s-a adunat si formatul asta de XCO este neiertator. M-am si oprit de vreo doua ori sa ridic saua, care-mi tot cadea, dar nu aici am pierdut timpul care m-a separat de castigatori.

In final, am terminat trei ture, un pic dupa jumatatea clasamentului, pe 19/32 la categorie si pe locul 17 in clasamentul overall al amatorilor din Cupa Nationala de XCO, primul sub linia punctelor 😀 . Nu era oricum un obiectiv, pentru ca stiam ca nu am sanse de mega succes. Foarte fain a fost ca am vazut si cursa elitelor, care au fost in numar mare la start (vreo 45-50 cu tot cu fete) si a fost chiar spectaculoasa. Din pacate, baietii nostri nu prea s-au batut in fata, strainii au luat tot ce era de luat, dar oricum, s-au dat niste batalii faine.

Elitii la start

Elitii la start

Cam asa a fost, in linii mari. Nici prea prea, nici foarte foarte, am mers decent, se putea si mai bine, dar macar n-am mai cedat psihic, ca anul trecut. Organizarea la XCO a fost decenta, cu niste minusuri pe partea de Cupa Nationala, pe care le-am adresat celor in masura sa faca schimbarile necesare.

Priveam cu nerabdare catre maratonul de a doua zi, unde-mi doream sa merg mai bine ca anul trecut. Dar asta, in alta poveste, cel mai probabil, pe maine :).

Merci @Crama Histria pentru sprijin si colegilor de deplasare cu care m-am dixtrat in cele 3 zile pe meleaguri clujene.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *