Night Riders XCO: fain si intens/greu cu bordura pe scari

Iata ca am avut si prima cursa noaptea, cand organismul „doarme”, cu niste senzatii foarte interesante. 51 de minute a durat pana am trecut linia de finish, 51 de minute in care n-am putut respira. Sa va povestesc:

sedinta tehnica (c) Dan Strauti

sedinta tehnica (c) Dan Strauti

Ajunsi la fata locului, am luat kitul si am plecat sa dam o pedala pe traseu, sa-l vedem in configuratia finala. Fara prea mari surprize fata de ce testasem miercuri, era pregatit sa ne provoace. A urmat apoi sedinta tehnica si startul la 7:30, cu o intarziere de jumi’ de ora. Nu prea cool, din doua motive: mi-a stricat planul facut de acasa de a da 3 ture pe semi-lumina, apoi, mi-a anulat pana si bruma (gluma) de incalzire pe care o facusem, ceea ce avea sa ma faca sa sufar rau pe prima tura. Inteleg ca au mai fost aspecte de rezolvat cu traseul, unele semnalate chiar de noi, dar oricum, not cool.

adn we're off! (c) Tudor Cretu

adn we’re off! (c) Tudor Cretu

Din pacate, putini oameni la start. Elite n-au venit pentru ca au fost la campionatul national, iar amatorii probabil s-au speriat de traseu si de faptul ca s-a concurat noaptea. Chiar si asa, cand s-a dat startul, nu mi s-a parut ca eram putini. Pe virajele stranse de la biblioteca ne-am cam inghesuit, ca sa nu mai zic ce gat de praf am luat pe prima sectiune de parc. S-a plecat foarte aprig, dupa cum ma asteptam. Cand am ajuns la intrarea in padure nu mai aveam aer si ma durea pieptul, n-am rasuflat practic.

"un pic de push" (c) Tudor Cretu

„un pic de push” (c) Tudor Cretu

La finalul sectiunii, cand am intrat in padure, am si pierdut avansatii din vizor, de fapt, am pierdut pe toata lumea. Pentru c-am fost putini si ne-am rasfirat n-am mai intalnit oameni, nici n-am depasit, nici nu m-a mai ajuns nimeni. Mi-am mai recapatat un pic rasuflarea si am iesit din padure, de la turnul alb spre steag, ajungand la deja celebrele serpentine. Nici nu m-am chinuit, le-am alergat fara probleme. Din pacate, nu acolo am pierdut timp si nici pe ultima coborare cu paleti, pe care nu am dat-o, desi mergea, ci pe zona urbana. In marea-mi incompetenta, nu pot sa urc borduri si/sau sa urc/cobor scari. Si au fost cateva, si de urcat si de coborat. XCO-ul asta, pe langa „omorul” pe care-l da la plamani, pedepseste foarte acut lipsurile tehnice. 3 minute pe tura am pierdut fata de lideri, foarte mare parte pentru ca m-am tot dat jos la diversele „features” din zona asfaltata, mai deloc pe urcari si putin pe coborarile pe care le-am dat, deci cred ca minim 2 le-am pierdut pe „descalecatul” asta si pe alergare.

"oleac" de mers, ca sa ne dezmortim oasele (c) Dan Strauti

„oleac” de mers, ca sa ne dezmortim oasele (c) Dan Strauti

Daca m-ar antrena mr. Myiagi sau mosu’ ala din filmul cu Van Damme (ala de-l pune sa dea cu piciorul in bambus pana tipa de durere :)))) ), m-ar pune sa urc dreq toate bordurile din oras, drept pedeapsa. INCOMPETENT.

hai cu urcarea tati, ca vine noaptea :)) (c) Dan Strauti

hai cu urcarea tati, ca vine noaptea :)) (c) Dan Strauti

In rest, am mers super, pentru standardele mele la XCO. In tura 2 si 3 mi-am mai reglat un pic pulsul si am reusit sa am cat de cat ritm. Desi nu mi-a placut, a fost totusi optim ca s-a redus distanta parcursa, de la 4 la 3 ture, mi-a permis sa trag maxim pe tura finala. Pe ultima bucata a acesteia m-am si oprit sa treaca liderii, care se bateau pentru victorie. Faceam deci toate turele, nu ma mai prindeau si a doua oara. Traseul, super fain, de XCO. Plin de ruperi de ritm, cand urcai cand coborai, nu te lasa in pace, sa ai o sectiune constanta de 1-2 minute, cat sa iti tragi sufletul. Dupa cum i-am transmis organizatorului, ar fi fost nevoie de un pic mai multi voluntari/marcaj mai riguros, pentru ca existau zone unde puteai sa tai traseul, daca erai un pic mai siret/fara omenie. Per total, o experienta super faina, pe care o recomand. S-a terminat cam repede, in cele 51 de minute de care ziceam, dar au fost 51 de minute de suferinta maxima. Locul 8 din 20, la 8 minute-ish, fata de castigator.

pain, pain everywhere (c) Dan Strauti

pain, pain everywhere (c) Dan Strauti

Nu toata lumea din oras a apreciat concursul, au fost si unii care ne-au incurajat, dar au fost si destui isterici, ca de ce ne dam pe acolo, ca nu e pista de biciclete si sa-i dam drumu’ in padure :))) . Discutia nu e veche, ca la orice maraton urban, comentarii si nervi, nu cumva sa blocam traficul sau sa incomodam un pic trecatorii… nu pot sa inteleg cum pe dincolo oamenii aia transforma totul in sarbatoare si se bucura ca vin turisti in orasul lor, respectiv ca se intampla lucruri care mai scot din rutina. Din pacate, asa-i romanu’, foarte isteric si din pacate, este isteric pe teme derizorii, nu s-ar revolta pe lucruri cu adevarat grave. #hater= sport national.  In fine, sper sa fi fost ok si sa se tina si la anul.

M-am bucurat sa vad ca s-au implicat si ceilalti organizatori de concursuri din Brasov, Simon si Larisa de la Poiana Brasov XCO, respectiv Elefantii de la Noua XCO. La cat e de greu sa gasesti fonduri, voluntari si aprobari in ziua de azi, chiar cred ca asocierea si „lucrul in echipa” reprezinta solutia. Fiecare are experienta cu diversele probleme care pot aparea in concurs si dupa cum se zice, unde-s multi puterea creste. Nu mai zic ca ar putea face in 2017 si Cupa Brasov XCO, cu 4-5 etape: Noua, Night Riders, Poiana Bv, Zarnesti si daca se aliniaza planetele- Stejarii Seculari. Si daca i-ar mai lua in barca si pe cei de la BikeRace, care au si un pool mare de voluntari, dar si un public tinta un pic mai diferit si variat, iacata ditai campionatul cu 5-6 etape, cu puncte in clasamentul general, cu mai multi concurenti la fiecare etapa, cu mediatizare mai buna si cu sponsori mai multi. Vezi numai experienta celor de la Cupa Nationala de Downhill, care fix asta au facut si care, imho, reprezinta un exemplu pentru noi ceilalti. Stiu ca vor citi asta si sper sa tina cont de idee.

Astfel, concurs de 8.5/9 din 10, cu minusurile legate de marcaj si punctualite, pe care le-am mentionat, dar cu un mare plus pentru atmosfera prietenoasa, relaxata si fara incrancenare, pe care o gasim la toate concursurile organizate de Eco Sport Cristian. De asemenea, kitul de start foarte consistent, un exemplu pentru alte concursuri, la care platesti dublu si primesti doua „vauciare” de 10% reducere.

Mentiune speciala pentru colegul Calin, care a dominat si care ar fi castigat la amatori daca nu avea o pana care l-a sabotat. Chiar si asa, felicitari pentru locul 2!

Mirachi Sauvignon Blanc- poti sa-l savurezi in timp ce citesti ce scriu p-aici :D

Mirachi Sauvignon Blanc- poti sa-l savurezi in timp ce citesti ce scriu p-aici :D

A fost deci si cel mai intens concurs la care-am mers, cu o evolutie decenta, umbrita de minusurile tehnice, care m-au impiedicat sa ma clasez mai in fata si mai aproape de lideri. E bine macar ca stiu ce am de imbunatatit. Urmeaza, cu sprijiul Crama Histria, Lacul Noua XCO, tot aci’ la mine-n curte si apoi, Sugas Race, inainte de a pune in cui echipamentul de vara.

Ma duc sa urc niste borduri, merci ca ati citit si like, share & subscribe, it does not keep me alive, dar mna, distribuie mesajul 😀 😀 .

PS: Merci lui Stefan, pentru becurile care mi-au luminat calea.

Later edit: Merci si lui Tudor, pentru poze si pentru rolul de fotograf oficial + postarea de pe instagram 😀 .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *