Poiana Brasov XC Race: Obiectiv indeplinit si 2/3 din bonus

He he, am gatat si eu un concurs, linistit, fara probleme. Si, desi nu vreau sa fiu cry baby, recunosc ca m-am cam vaitat in ultima vreme, mai ales ca ajunsese sa ma dispere sirul de fail-uri. Astfel, mi-am indeplinit obiectivul setat, am mers blana si cu aceasta ocazie, am si terminat chiar bine. Sa va povestesc.

Cu ceva emotii pentru ca roata spate se tot bosumfla cu o seara inainte, proaspat (re)facuta tubeless cu noile cauciucuri, Rocket Ron Evo, pana la urma insa a tinut fara sa faca impresii in ziua concursului.

(c) Brasov Cycling Team

(c) Brasov Cycling Team

Si a venit momentul startului, 27 de insi la traseul lung, printre care si elitele. Chiar daca am fost destul de putini, tot mi s-au parut multi pentru configuratia zonei de start: un trotuar de vreo 500 de m lungime, finalizat cu un viraj la stanga, printr-un gard, intr-o „spartura” de vreo 80-90 cm. Desi cei de la Elite au zis ca mergem incet pana acolo, trecem toti si apoi dam startul real, ca sa nu ne rupem gatu’ inainte de trecere, n-a fost chiar asa. M-am trezit dupa gard ca in meme-ul ala cu John Travolta (asta).

Nu ma pot obisnui cu aglomeratia asta post-start, deloc nu-mi place senzatia de ingramadeala, asa ca, la fel ca de obicei, am lasat-o mai incet, cat sa ma simt safe. Asta a insemnat ca am ajuns pe la locu’ 20-23 probs’, pana cand am trecut de gard. Si cum baietii din fata nu s-au tinut de cuvant si au dat tocana, am pierdut foarte mult timp fata de ei, asa ca, incepeam o cursa de recuperare. Primele portiuni mai tehnice au trecut si am ajuns pe urcarea de pe Drumul Rosu cu pulsul cam mare, nu era un ritm de tinut toata cursa, ca ma coceam. Dupa ce am recuperat pozitiile suplimentare pierdute si am ajuns in zona in care ar fi trebuit sa fiu, am pus ochii pe adversarii mei, 3 la numar, printre care Cristi de la Stejarii Secualari, Ovidiu de la Giant si inca un concurent, toti trei aflati ceva mai in fata. Cam in zona aia merg, lui Cristi i-am si zis inainte de concurs ca vreau „sa-l fac”, asta mi-era obiectivul 😀 .

aproape de finish... tocana ca vin elitele. (c) Brasov Cycling Team

aproape de finish… tocana ca vin elitele. (c) Brasov Cycling Team

Totusi, primul tur….am mers ca o baba, cum ma asteptam de altfel, pentru ca nu sunt capabil sa plec si io ca oamenii, imi ia un pic sa intru in ritm. Ca o baba…mai ales la vale, pentru ca la deal mai eram cat de cat. Dupa cum se vede si din timpi, am facut cel mai bun timp pe prima tura, chiar daca nu am coborat bine, am urcat cel mai bine.

laps

Incheiam deci prima tura, bucuros ca am parcurs decent traseul, concentrat sa trag tare, ca sa prind numarul maxim de ture. Din turul doi, pulsul mi-a revenit si odata cu el si culoarea in obraji, asa ca am intrat in ritm si am inceput sa mai recuperez din distanta fata de cei mai sus amintiti. Urcarile au mers si, surprinzator, am inceput sa merg mai bine si la vale, cu mai multa incredere, ajutat un pic si de aderenta oferita de noile cauciucuri. Paranteza: Amuzant ce-ti face mintea cand corpul ti-e suprasolicitat: vreo juma’ de tura m-am tot gandit cum drecu’ au reusit sa ma prinda liderii de la tura scurta, cand nu m-au prins elitele care au plecat in acelasi timp cu mine? Nici cum nu reuseam sa inteleg, ma batea. Bineinteles, ei m-au prins mai repede pentru ca aveau doar 10 minute intarziere, nu ma prinsesera cu o tura. Oricum, nu sunt cele mai fail ganduri pe care le-am avut intr-un concurs, poate o sa fac o colectie doar cu ele :))), intr-un post separat.

Pe tura 3 am reusit sa ajung pe locu’ 11 la general, depasindu-l pe Ovidiu si pe celalalt concurent, pe Cristi insa nu l-am mai avut in colimator, bag sama’ ca a avut NOS-ul la el si s-a dus prea in fata, respectiv a avut timpi putin mai rapizi, pe fiecare tura. Las’, ca-l prind data viitoare 😛 .

Pe final de tur m-au prins elitele, fix pe ultima urcare, dupa coborarea pe „potecuta”. Am fost deci martor principal la tocana pe care le-a dat-o Arpad Kelemen, cu tot cu o pana pe care a facut-o (si reparat-o) in fata mea, i-a prins si depasit pe toti pana la final- Doamnie’ feri’ cum poate sa mearga omul ala :O . Nasol ca urma sa fac doar 4 ture, desi cumva…ma bucuram, pentru ca probabil a 5-a ar fi fost mai lenta, ca nu prea mai aveam energie, nici apa. Astfel, ultima tura… unde am impins un pic mai mult pe urcarea de pe Bradu si am avut un duel strans cu colegu’ din grupul de 3, care se tot apropia pe coborari, dar pe care l-am depasit pe ultima urcare spre finish.

Gata deci, 4 ture in loc de 5, dar chiar si asa, foarte foarte multumit de concurs, de ritm, de ce-am dat. Si chiar am tras, pentru ca dupa ce-am gatat nu prea mai vedeam bine 😀 . Traisca familea lu’ Zaskar, ca a fost de treaba si nu s-a mai rupt nimic, sa-i tie Bunutu’ naravul. Poate la anu’, daca vor fi mai multi concurenti, vom avea start separat pentru tura lunga si elite, ca sa nu ne mai comparam cu ei, pe hartie, ca in realitate…sunt din alt film.

Obiectiv indeplinit deci, iar bonusul de 2/3 se refera la cele doua locuri recuperate, mergea un 3 din 3, dar nah, you win some, you loose some. Locu’ 11 la general si 6 la categoria open masculin, la 6 minute de podium. Putin pentru un XCO cu multa urcare, mult daca stai sa te gandesti cum si unde le recuperezi.

Per total, un concurs fain, bine organizat, super bine pentru prima editie, la care cu siguranta voi reveni si la anu’. Ce as schimba: startul initial, ori sa avem un start loop, ori sa scoatem cumva trecerea prin gard, ca sa nu mai fie dezavantajati aia din spate, start separat elite vs amatori, mai multi fotografi (aka 1-2 platiti de organizatori) si un pic mai multa punctualitate, ca sa fie perfect. Chiar si asa, nota 9.5 din 10 pentru editia de anul acesta, pentru traseu, atmosfera si organizarea overall. Felicitari deci organizatorilor! Desigur, vor fi si mai multi concurenti la anu’, mai ales daca se anunta mai din timp concursul. Crama Histria

Cu moralul un pic refacut, urmeaza TBT Race de la Viscri, concurs la a 3-a editie si la care merg in fiecare an. Acum au introdus si tura lunga, la care voi participa, numa’ vreo 77 de km cu +1400, cu sprijinul Crama Histria.  Pana atunci, ne mai facem „mana” (practic- piciorul) prin padurile de acasa, sa fim in forma, mai ales pentru Campionatu’ National de Maraton, din 10 septembrie, unde va fi loc de tras si imbunatatit rezultatul de anul trecut.

Like, share & subscribe, it keeps this blog (& the internet) aliveeeeeeee.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *