MTB Zarnesti XCO Challenge: traseul asta ma uraste- cele 8 erori/orori

A trecut si-al doilea weekend cu doua concursuri, din pacate, cu aceeasi desfasurare ca la Cluj: prima zi la XCO- varza, a doua, chiar buna. Sa incepem cu prima.

Ajuns la Zarnesti, ma simteam decent, chiar daca dupa recunoasterea din ziua anterioara am revenit pe bicicleta spre casa, ajungand sa fac o tura de 60 de km, cam prea mult, inainte de un concurs foarte dur (eroarea #1). Nu mai zic ca la recunoastere nu am nimerit traseul complet si am parcurs doar jumate’, fara portiunile cu adevarat grele (eroarea #2), fapt care mi-a lasat o imagine usor dulceaga a dificultatii reale.

Anyway, cum ziceam, ma simteam binisor, gata sa iau taurul de coarne. Dupa cum era preconizat, numarul de concurenti nu era prea mare, astfel ca la tura scurta nu mi s-a constituit categoria, urma sa ne dam la un semi-open. Asa stand lucrurile, tura lunga imi facea un pic cu ochiul, in ideea in care daca tot urma sa ma bat cu toti, macar sa ma bat cu cei mai buni. Era un pic lame ca eram numai 4 baieti, dar, cu un pic ajutor de la oamenii de la inscriere, care ma incurajau sa ma bag la lunga, am facut-o (eroarea #3). Oricum, 600 de m diferenta nu-mi parea mult. Problema a fost ca aprox’ juma’ din cei 600 au fost de push-bike, pe cele doua bucle suplimentare pe care le aveam de parcurs pe traseul de avansati.

Singura poza din concurs, momentan (c) Elephant Bike

Singura poza din concurs, momentan (c) Elephant Bike

Ne asezam la start, 5 insi in total si plecam. Start in viteza, eram pe locul 2, dupa Rares Manea de la Giant si am fost foarte repede depasit de Viorel Palici, cel care a terminat pe 2 la general la Stejarii Seculari. Ei erau in liga lor, a fost o greseala sa incerc sa ma tin de ei, desi am reusit pana la primul push-bike, aveam pulsul in tavan si nu prea mai vedeam bine (eroarea #4). A trebuit s-o las un pic mai moale, fiind depasit si de concurentul de pe locul 4, pe care insa l-am pastrat in vizor. In fine, mi-a mai revenit culoarea in obraji si am dat inainte, pe partea opusa a traseului, unde „alergam” pe un deal, in soare arzator. Foarte arzator, cam cum a fost la MarVin, problema fiind ca nu sufla deloc vantul, eram in cuptor.  Mai un push-bike, mai o baie prin cele doua treceri prin rau si se termina prima tura, la un minut juma’ de cel de pe locul 3, pe care il vedeam cand ieseam in luminis. Tura doi a fost mult mai buna, am intrat in ritm si cred ca as fi terminat cu vreo doua minute mai repede. Din pacate, n-am apucat sa aflu cum ar fi fost. Pe ultimul deal, dau sa schimb pe foaia mica, se aude cam ciudat, trag de pedala, degeaba, s-a blocat lantul, intre cadru si foi :(:(. Cred ca de la noroiul din rau, altfel nu-mi explic. Ciudat a fost ca nici nu mi-am dat seama initial… si am tras ca jita, de l-am blocat definitiv (eroarea #5). Iadul dezlantuit, va dati seama, am tras de el, l-am rugat, l-am injurat, nimic.  Iar, alergare… pana la finish, unde speram sa ma ajute cineva. Acolo, Andrei de la BikeServ– care abandonase dupa prima tura, impreuna cu Cristi s-au chinuit sa ma ajute, nicicum nu iesea lantul. Pana la urma, a trebuit sa desfaca pedalierul ca sa-l scoata….

in timpul concursului, tura 2... Baieti, merci pentru ajutor!

in timpul concursului, tura 2… Baieti, merci pentru ajutor!

Chiar si asa, am avut 5 minute diferenta fata de omul meu, de pe locul 3, desi am pierdut mult mai mult, cu tot cu alergare si service. Ma consolez deci ca poate tineam aproape de el, daca nu aveam probleme. In fine, cu ajutorul baietilor reusesc sa continui, plec cam descumpanit, dar mai linistit, pentru ca nu se mai punea problema unui rezultat cat de cat decent.

Tura 3 a fost fara evenimente, desi m-a cam spart caldura de pe dealuri, am reusit cumva sa ma tarasc pana la final, cu moralul un pic cam hodorogit, pentru ca pe ultima bucata m-au depasit liderii…. Ma si gandeam, ce gatzii mei se mai poate intampla, ca le-am avut pe toate. Nu chiar.

Intru in ultima tura, de onoare, ca sa termin si eu concursul, ca oamenii. Mi-a fost mila de voluntari, care or stat in soarele vietii sa ne suporte, mai ales ca erau si cativa copii. Le multumesc acum, lor si organizatorilor, pentru eforturi. Nu mai aveam ritm, nici moral, nici apa, nici energie si nici dorinta :(. Dupa jumatate, iar mi-a sarit lantul (#fmm), dar macar am fost pe faza si nu a mai fost asa „terminal” damage-ul. M-am chinuit un pic si l-am pus la loc, in incercarea de-a termina. Iesit din padure, eram pe ultima bucla, in zona de pump-track (care se vede in prima poza). Stati, inainte de asta, sa va zic primul #epicfail, pe care l-am uitat. In timp ce ma echipam, scot manusile si le pun in buzunarul de la pantaloni. Apoi, iau echipamentul de concurs, ma mai invart un pic si cand sa plec, unde ma-sa-n beci sunt manusile alea??? Am rascolit masina 5 minute, nimic. Plec deci fara manusi, un pic ingrijorat pentru aderenta pe mansonele de silicon cu maini ude/noroi (eroarea #6). Pana la urma a fost ok, n-am avut probleme, desi ma udasem si aveam si ceva noroi de la o trecere prin apa. Revenind, pe pump track, ultima tura, fara energie. M-am deconcentrat, cred ca asteptam sa se termine, ori nu am mai avut vlaga in picioare… si nu stiu cum ciapa mamei sale am reusit, la o aterizare, imi „cade” roata stramb si pentru ca eram in pozitie dezlanata/dezordonata, zbor peste ghidon, tot ce mai lipsea (eroarea #7). Imi ramane piciorul drept prins in pedala, mi se pune ditai crampa, am julituri pe maini (inclusiv in palme, unde ar fi trebuit sa fie manusile), vanatai si julituri pe picioare si o lovitura la coaste. Am urlat ca din gura de sarpe, noroc ca la start era muzica, nu m-au auzit oamenii. Ajunsese sa fie cel mai f&cked up concurs la care-am fost si-mi treceau prin cap ganduri de genul: „mai du-te ba si …., cu m… si cu mm”, ce pana mea se intampla, e o conspiratie mondiala care vrea sa ma las, sau ce???. ORIBIL.

Termin ultima tura, cu capul plecat, cu sila si scarba pentru evolutie si turnura evenimentelor. Ma duc la masina, imi trag sufletul si ma duc sa spal bicicleta. Acolo, alt fail, ca-n filmele proaste (sau cu prosti), spal bicicleta cu vap-ul in mana si la un moment dat, da sa cada, bicicleta adica. O prind cu mana, uitand ca am vap-ul in dreapta, care, in miscarea respectiva, se duce cu jetul spre piciorul stang, de unde-mi ia pielea pe vreo 2 cm, cu usturimea de rigoare (eroarea #8). Nu mai aveam cuvinte, trecusem de orice prag al isteriei, mai ramanea numa’ sa am vreun accident de masina la intoarcere (Doamne fereste!) si era complet. Ce sa mai zic…

Concurs care mi-a daramat moralul, increderea in mine si orice altceva.  Noroc ca am spirit de luptator sau ceva, am sters cu buretele experienta (bine, in afara de rememorarea de acum 😀 😀 ), plec cu invataminte si poate mai puternic pentru urmatoarele evenimente. Rezultatul, 4 din 4, ma mir ca nu m-a prins si singura fata de la tura lunga 😀 ,  cu momente de ritm bun, dar si cu cele mai varza momente de cand ma dau. As fi terminat probabil in top 10 la amatori, undeva in top 5 la categoria <35, comparand timpii pe tur, deci era cam tot aia. Incerc sa-i urmez sfatul lui Tudor Oprea, care zice sa te dai la elite/avansati, sa nu o arzi etern la amatori, ca doar asa te imbunatatesti. Nu am fata de elite momentan (dupa cum se observa 😀 ), dar o sa incerc macar sa ma dau la turele lungi/de avansati, pentru a ma compara cu cei mai buni. Bine…nu cu evolutii ca cea de sambata 😀 😀 .

Asa a fost la XCO Zarnesti, cu o atmosfera din nou, foarte prietenoasa, traseu fain si Crama Histriagreu, nu cel mai complicat dpdv tehnic, dar provocator, ingreunat de soarele „in flacari”. Cu siguranta la anu’ vor fi mai multi concurenti, printre care voi vrea sa fiu si eu, ca sa ma razbun pe evolutia de acum.  Multumesc Crama Histria pentru sprijin si, cum ziceam si pe feisbuc, #we live to fight another day, sau ce nu te omoara (desi e foarte aproape), te face mai puternic.

PS: v-am zis ca traseul asta ma uraste, iata dovada, noiembrie 2014, cand din nou am varsat sange pe el, ceva ce nu-mi doream sa mai experimentez si anul acesta 😀 . Poate la anu’….

noiembrie 2014, eram un pic mai gras :D:D:D

noiembrie 2014, eram un pic mai gras :D:D:D

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *