Review: NapoCup XCO- pffft, fail rau.

Am ajuns cu bine vineri la Cluj si dupa ce ne-am cazat, am fost sa facem cateva ture de recunoastere a traseului.  O sarcina mai grea decat pare la prima vedere, pentru ca, ajunsi la locul faptei, am descoperit ca nu existau marcaje pe traseu, doar benzile de delimitare. Voluntarii de acolo nu stiau (ce e cu ei) care e sensul de parcurgere sau pe unde ar trebui sa mergem, asa ca am orbecait prin curtea muzeului, am mers pe tot traseul, nestiind daca mergem in sensul corect. Am rasuflat oarecum usurat cand am vazut ca nu avea nicio zona cu adevarat tehnica, dar nici prea linistit nu am fost, pentru ca urcarile erau destul de abrupte si pe alocuri tehnice, suficient cat sa iti ridice pulsul si tensiunea. Am si luat in brate o cioata, pe urcare…o premiera pt mine. Cam dureroasa aventura, noroc ca nu a avut urmari pentru a doua zi.

foto: Sorin Duma

foto: Sorin Duma

M-am prezentat deci la start, fara asteptari speciale. Dupa cum am zis, XCO-ul nu e proba mea forte, avand mai degraba un motor diesel, de anduranta, care se urneste mai greu si nu face minuni pe distante scurte. Am si fost uimit de numarul de ture, doar 3 pentru noi, amatorii, in contextul in care nu vedeam mai mult de 20 de minute timpul pe tur. Aveam deci o cursa de maxim o ora, ni’ nu a inceput si s-a terminat.

Am plecat mai din coada plutonului, nu era cazul sa ma bag in fata, in contextul in care nu imi propuneam (si nici nu puteam) sa trag cu plutonul fruntas. Practic, eroarea la aceasta cursa a fost de ordin strategic si de mentalitate.  Clasarea putea fi mai buna, daca imi dadeam interesul un pic mai mult si daca nu ma sabotam singur. Astfel, plecat printre ultimii, am avut tot felu’ de probleme pe urcarile din padure, chiar daca am depasit destui oameni pe portiunea initiala din curtea muzeului. Ne-am oprit de multe ori, pentru ca traseul era destul de ingust, nu prea aveai pe unde depasi. Am ajuns in varful primei urcari cu pulsul la maxim, nu ma simteam deloc in forma…

foto: Rares Puscas

foto: Rares Puscas

Am continuat totusi, incercand sa intru intr-un fel de ritm. Tura doi a mers mai bine, atat pe urcari, cat si la vale, se vedea ca se incalzesc motoarele, doar la psihic nu prea stateam bine, cel putin pe prima parte.  Dupa ce-am mers pe singura coborare mai tehnica, cu tricoul descheiat, pentru ca ma luase un pic caldura, am incercat sa fac un sprint, stiind ca vin liderii si ca obiectivul meu era sa fac toate turele.

La....plimbare...gen :(. foto: Sorin Duma

La….plimbare…gen :(. foto: Sorin Duma

Am tras cat am putut pe ultima bucata a turului, i-am auzit insa, cu strigatul caracteristic: „LOOOOOCCCCCCCCCCC” si, cu putin inainte de linia de finish, m-am tras deoparte sa treaca primii concurenti, care m-or depasit si au incheiat concursul, ceea ce a insemnat si pentru mine finalul, dupa doar doua ture. FAILLLLLLLLLL.

Dezamagit, pentru prima data, dupa peste 20j de concursuri pe care le-am facut. Nu atat pentru ca nu mi-am indeplinit obiectivul rezonabil pe care mi l-am setat la inceput, dar mai ales pentru atitudinea pe care-am avut-o. Atitudine care m-a determinat sa plec la coada, sa trebuiasca sa tot imping pe prima tura, sa nu incerc macar sa cobor pe portiunea aia pe care-am mers de fiecare data si care m-a costat timp, respectiv sa ratez a treia tura, pentru foarte putin.

Intr-un fel, poate a fost mai bine ca nu am mai facut a 3-a tura, in ideea concursului de duminica, oriucum nu mai avansam in clasament, dar tot am avut un gust amar apoi.

O nota asupra rezultatelor, atat pentru sambata, cat si pentru duminica. Sambata, castigator a fost Attila Malnasi, de la BikeXpert, rider de Elite-Junior, care se bate de la egal la egal cu Elitele mari. Duminica a castigat Timotei Pacurar, de la NoMad Merida, care a terminat in 3 ore 9 minute, timp care l-ar fi clasat la jumatatea plutonului (foarte puternic) de Elite. Multa lume nemultumita/suparata pentru ca ei se dau si castiga la amatori, inclusiv eu am avut ceva amaraciune pentru ca m-a prins Malnasi si nu am mai apucat ultimul tur. Este alegerea lor si a echipelor lor, respecta regulamentul competitiei, pot sa inteleg motivele din spatele ei,  desi probabil in locul lor as alege sa ma bat cu cei mai buni, mai ales ca am puterea sa o fac. Oricum, nu trebuie sa uitam „the big picture”, suntem amatori, care ne dam cu bicicleta din placere si cu scopul de a imbunatati performanta si rezultatele. E bine sa te compari cu cei mai buni, sa vezi unde ar trebui sa ajungi, care-i nivelul maxim. Ca nu e neaparat o batalie cu aceleasi arme…. ar trebui sa fie un factor de extra-motivatie si sa faca victoria cu atat mai dulce, chiar daca vine mai tarziu.

Concluzii:

  • locul 26 din 35 la categorie si 66 din 98 la general. La un ritm oribil, cu peste 2.5 minute/km mai lent fata de lider.
  • XCO-ul nu e pentru mine, e alt sport. Ca la alergare, degeaba pui un maratonist sa traga la 100m, ca e din alt film.
  • daca atitudinea nu e corecta, pleci din start cu  un handicap imposibil de recuperat.
  • sunt zile albe si zile negre, important e sa te ridici si sa o iei de la capat, ca sigur data viitoare iti iese mai bine. Ceea ce vom afla maine, in review-ul maratonului de duminica :). Stay tuned…

10x@ Crama Histria si colegilor de la Vodafone, cu care am impartasit bunele si relele  din cele 3 zile petrecute la Cluj.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *