Semimaraton Intersport Brasov: Durere diferita si multa

Pe tot internetul gasesti laude la adresa alergarii, ca-i cel mai simplu de practicat sport, ca-ti iei papucii, spargi usa si ai inceput sa alergi, ca ala  de la Marathon a scos primul PB si WR din istorie ( 😀 ) si mai ales ca ce e fain sa alergi. I approve, ce sa zic- (stiu ca va tineati respiratia sa vedeti daca aprob sau ba), e foarte fain, mai ales cand alergi pe poteci montane, cu natura in mufa.

Dupa cum ziceam si in preview, pentru ca imi place sa si alerg, anul asta m-am inscris la primul Semimaraton, pe 22 aprilie, ca sa ma provoc un pic, dupa ce-am alergat anul trecut vreo doua 10K. Totusi, pentru ca am avut ocazia sa mai prind un loc si la Semimaraton Intersport Brasov, concurs care-i deja traditie, pe care l-am tot vazut in fiecare an, dar la care nu am participat pana acum, am zis sa fug si aici, la 10K. La sugestia unui prieten mai „dajtept” ca mine, m-am mutat apoi, la Semi, tocmai pentru a ma  testa si pentru a muri mai repede, de ce sa mai astept pana-n 22? E clar ca nu m-am gandit pana la capat, pentru ca nu doar ca a fost primul meu Semimaraton, dar a fost si prima data in viata cand am alergat >20K 😀 . Ma rog, asa-mi place mie, sa concurez intai si sa ma antrenez dupa 😀 😀 #stupid (ma bazam pe experienta/antrenamentul cu bicicleta, care urma sa ma scoata-speram eu).

Acestea fiind spuse, sa va zic cum a fost la concurs. In primul rand, atmosfera la start super chill, oameni relaxati, pusi pe distractie. Nu stiu cum era in fata, ca am plecat de la coada, dar cel putin printre cei pe langa care stateam eu, nu am vazut deloc tensiunea si incrancenarea pe care am mai vazut-o la cursele de MTB. Oleac de AC/DC si gata, start in ceea ce urma sa fie o aventura foarte faina, dar si foarte dureroasa 😀 .

Veniti des p-aci? (c) Rares Popa-Semimaraton Intersport

Veniti des p-aci? (c) Rares Popa-Semimaraton Intersport

Imi fixasem obiectivul de 2:30, insa mi s-a parut cam pesimist, asa ca, pe asfaltul initial si pe la pietrele lui Solomon mi-am facut alt obiectiv: 2 ore, impartit in etape, ca sa-mi fie mai usor. Primul tel era de 25 de minute pana la primul punct de realimentare, la separarea traseelor (~4k). Oamenii de langa mine au plecat cam soft, asa ca, m-am apucat, conform obiceiului, sa depasesc vreo 100 de insi. Ma simteam bine, controlam ritmul si pulsul si ma incadram in target. Am trecut deci pe sub poarta Vodafone, la separarea traseelor, in timp util si ma uitam cu speranta la urmatorul segment, pana la cariera- la capatul forestierului, interval pentru care-mi alocasem 35 de minute, adica sa ajung sus intr-o ora, ceea ce mi se parea super decent, mai ales cu pantele din zona superioara a forestierului.

Fiind viteza mai mica, ai timp sa "zambesti" la camera. Ma rog, fiecare dupa cat e de fotogenic :D (c) Oriana Iordache- Semimaraton Intersport

Fiind viteza mai mica, ai timp sa „zambesti” la camera. Ma rog, fiecare dupa cat e de fotogenic 😀 (c) Oriana Iordache- Semimaraton Intersport

Pe bucata asta m-am si stabilizat intr-un grup, din care am ginit vreo 3-4 „soselari”, pe care-i depaseam foarte usor cum era un pic de panta, dar care ma ajungeau imediat cand dadeam de plat sau coborare usoara. Am mai scazut un pic ritmul, spre 8minute+ pe ultimii doi kilometri, dar chiar si asa, am ajuns pe la vreo 58 de minute sus= super binee. Am „lins” vreo doua pahare de apa si isotonic, o ciocolatica si am fugit (la propriu) pe coborarea de pe Valea cu Apa, pe care-o cunosc prea bine, de pe doua roti. Cu grija sa nu-mi rup mufa pe zapada de sus si cu glume nereusite pe care le faceam cu ceilalti concurenti („oh nu, mi-am murdarit papucii, nu e corect” 😀 😀 ), am intrat pe coborarea din poteca.

Mai concentrat ca ketchup-ul de la Heinz. (c) A Soimu-Semimaraton Intersport

Mai concentrat ca ketchup-ul de la Heinz. (c) A Soimu-Semimaraton Intersport

Bucata asta: Valea cu Apa-Poiana Stechil- Saua Tampei, in primul rand mi s-a parut foarte foarte lunga, pentru ca n-o mai alergasem fara doua roti. Apoi, foarte foarte faina, practic, crema intregului traseu. Chiar daca am fost in grup, m-am bucurat de teren si de aerul curat, pentru ca din pacate, de peisaje nu am avut timp si ochi. Am revenit la ritmul anterior si totul mergea bine, chiar daca pe la „bancute” simteam un pic de inceput de crampe, am depasit insa momentul. Aici am avut un fail in plan, eu alocasem 25 de minute pe bucata asta de 7 km, cam eronat 😀 . Ma rog, am ajuns in Saua Tampei- din nou, pe un traseu minunat, cam in 38 de minute, cu gandul de a parcurge ultimii 5K in ~25 de minute si sa depasesc un pic noul obiectiv de 2 ore. Nu era oricum asa de departe.

In Saua Tampei, un pic in urma planului (c)Sabin Titeiu -Semimaraton Intersport

In Saua Tampei, un pic in urma planului (c)Sabin Titeiu -Semimaraton Intersport

Ei bine, aici a inceput greul. Coborarea pe forestierul/drumul de tractor din Saua Tampei in Racadau m-a ucis. Foarte abrupta, nu am putut „s-o las sa curga”/ „am tinut-o din frana”, asa ca, mi-am terminat genunchii si toti muschii. Cel mai rau am suferit insa la picioare, din cauza inclinatiei si a kilelor suplimentare, am pus o mare presiune pe degetele de la picioare, de si azi simt ca-mi cad toate unghiile.  Am mai intrebat in stanga si-n dreapta, pentru ca ma gandeam eu ca am facut ceva gresit sau n-am avut echipament potrivit, dar nu, portiunea aia „a ranit” pe toata lumea. Si nu doar atat, dar pentru ca am mers foarte incordat, am supra-stresat muschii si pe promenada de sub Tampa am si avut niste crampe la gamba dreapta, de m-au depasit vreo 50j de insi si am pierdut destul timp. S-a dus planul cu recuperarea timpului de pana-n Tampa, era vorba de damage limitations. Ma rog, cum-necum, am ajuns roata, pe Tampa, spre finish. Dupa un fail demn de Watts de la Eurosport: prin dreptul Telecabinei erau doua voluntare si una dintre ele facea poze. Eu am incercat sa fac ceva schema, semnul victoriei sau ceva si am sfarsit prin a ma impiedica de un bolovan, mai-mai sa ma duc in nas. #candestiprostisiviataigrea 😀

Pe ultima urcare „am impins bicicleta”, aka am mers, ca nu mai puteam de durere, iar pe ultimele coborari aproape am plans. Inclusiv pe bucata de asfalt de la finish, nu mai puteam efectiv de durere, ma rupeau degetele de la picioare. Aproape mi-am tocit dintii de la cat am strans din ei. :(

Down, not dead- pe ultima urcare, cred. (c)Lucian Mardare- Semimaraton Intersport

Down, not dead- pe ultima urcare, cred. (c)Lucian Mardare- Semimaraton Intersport

Incredibil cat de tare m-a putut „ucide” coborarea aia pe forestier. Ca efort, mai duceam, nu se compara cu maratoanele lungi de 4-5-7 ore pe care le-am facut cu bicicleta, chiar daca miscarea-i diferita si lucrezi cu alti (TOTI) muschi. Doar ca nu mai puteam de picioare… incredibil. Poate doar pe urcarea din muntii Leaota, de la BikeXpert Alpine Challenge 2015 sa mai fi suferit atat, desi nu sunt convins ca n-a fost mai rau.

PAINNNNNN, so much PAIN (c)Lucian Mardare-Semimaraton Intersport

PAINNNNNN, so much PAIN (c)Lucian Mardare-Semimaraton Intersport

In fine, am ajuns la capat, in 2 ore si 16 minute. Sub obiectivul de 2:30, dar peste cel ulterior, putin nerealist, de doua ore. Cred ca 2:10 era tot ce puteam sa scot. Oricum, mi se pare un timp extraordinar pentru prima data ever cand am alergat 20jK, pe munte, cu destula urcare.

Per total, concursul foarte fain. Se vede ca oamenii au experienta si ca fac asta cu pasiune. Printre punctele forte as mentiona: atmosfera, voluntarii extraordinari- chiar super oameni, bravo lor!, organizarea in zona de start/finish, zonele de realimentare si mancarea de la final, traseul marcat tipla-chiar daca n-am avut nevoie de marcaj, pentru ca-l stiu si cu oichii inchisi, comunicarea cu participantii si promovarea overall a evenimentului. Bravo organizatorilor, chiar a fost un concurs super bine organizat. Ca punct de imbunatatit, pe care-l au in vedere deja, ar fi eliminarea problemelor cu cronometrarea, care le-au dat ceva batai de cap anul asta, dar pe care oricum, le-au gestionat super bine. In rest, keep up the good work, Semimaraton Intersport este un model pentru orice concurs de alergare/MTB, prin modul in care si-au creat un brand, care le si permite sa atraga sponsori mari, taxe mari si locuri ocupate imediat, dar sa si ofere o experienta foarte faina alergatorilor amatori/profesionisti.

Pentru mine, a fost un concurs foarte placut, chiar daca dureros, in care m-am bucurat trei sferturi de un ritm nebanuit si de placerea de a alerga. Un sfert m-am bucurat de durere, but still 😀 . Am terminat pe la jumate, 341 din 772, dar mna, nu clasarea era obiectivul meu. Felicitari tuturor celor care au participat, felicitari colegilor de la Vodafone care au alergat la Semi si Cros si multumesc pentru ocazia de a participa la acest concurs. Multumesc si prietenilor de la Crama Histria pentru sustinerea din acest an.

Urmeaza deplasarea traditionala la Constanta, pentru Spring Race, cursa de casa a sustinatorilor mei, la care voi participa anul acesta in „dublu exemplar”: sambata un Spring Run Race (cursa de 9K, nu m-am incumetat la 24K), iar duminica un Spr(int)ing Race, in care voi incerca sa ma tin de oamenii din fata, pentru a depasi clasarea de anul trecut, locu’ 13 la general.

Cam asta a fost Semimaratonul Intersport pentru mine, merci ca ai citit lunga poveste, iar daca ti-a placut, da-i un Like, Share si Subscribe, it keeps the Internet aliveeeeee.

4 thoughts on “Semimaraton Intersport Brasov: Durere diferita si multa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *