Spring Race 2017: Am sa ma intorc barbat…

In weekendul ce-a trecut am avut placerea de-a participa din nou la Spring Race Constanta, cursa cu care am inceput sezonul actual. Scurta si cu un singur deal, ar fi ideala pentru inceputul de an, daca nu ar fi atat de intensa. Ca anul trecut, iar am stat cu inima-n gat timp de aproape o ora.

Pentru prima data, am facut deplasarea cu intreaga familie, asa ca, drumul a fost mai placut, am facut vreo 3 opriri turistice si chiar daca a durat vreo 10 ore in total, a fost mai bine ca anul trecut. Am ajuns la prietenii de la Crama Histria si pana am mai povestit, pana ne-am mai invartit, am reusit sa adorm pe la 23:30, nu prea pont. S-a si vazut a doua zi, cand m-am trezit cu un mega somn in schelet. Ma rog, ma simteam totusi bine. Preluarea kit-urilor a decurs rapid, intr-o atmosfera foarte amicala, bag seama ca aproape toti participantii erau de-ai zonei si se cunosteau cu organizatorii, Constanta Cycling Team. Ultimele reglaje si alimentari si „i-am dat drumul” la o incalzire.

Startul la 11:30. M-am asezat din nou in prima linie, la fel ca in 2016, tot pe dreapta drumului, era un pic mai fara pietre. Planul era simplu, l-am detaliat si in preview: tinut aproape de primul grup imediat dupa start si apoi tras tare pentru a ma mentine. Conditiile meteo era nedemne de numele concursului, cu un vant de-ti taia respiratia, din toate directiile. S-a plecat in tromba, la fel ca anul trecut, cu un avantaj pentru partea stanga a drumului. Mai bine zis, am ramas singur pe dreapta, cei de pe langa mine nu au tinut ritmul sau au reusit sa se traga pe stanga, dupa cum se vede in poza de mai jos:

Ce faci, baaaa, singur pe dreapta? :D (c)Constanta Cycling

Ce faci, baaaa, singur pe dreapta? 😀 (c)Constanta Cycling

Am luat primul viraj in viteza, dar mi-am dat seama repede ca nu mai prind primul grup, pentru simplul motiv ca trageau tare si erau mai multi, iar pe mine ma rupea vantul. Am si facut greseala de-a pleca cu suba de vant/ploaie, care a actionat ca o parasuta tot concursul.

primul viraj (c) Arsinel Luca

primul viraj (c) Arsinel Luca

A urmat o linie dreapta de vreo 800 de m si apoi inca un viraj, la dreapta. Mi-a permis sa-i numar pe cei din fata (in timp ce bobinam ca un hamster) si mi-am dat seama ca eram pe locul ~11-12. Din pacate, vantul cel mare a inceput dupa acest viraj si desi am tras cat am putut (prea mult chiar), tot nu am ajuns aproape de grupul din fata. Ba mai mult, m-au si ajuns si depasit vreo 3-4 insi. O scurta coborare pe un drum noroios si niste apa in mufa de la sistemul de irigatii de pe camp, care era pornit si am ajuns la asfalt, cred ca pe la km 10.

(c) Vali Munteanu

(c) Vali Munteanu

Aici mi-am dat seama ca incalzirea mea a fost eronata/inutila, pentru ca m-am simtit cum ma simt de obicei la XCO. Fara suflu daca plec mai tare si de abia dupa vreo 20-30 de minute imi intru in ritm. Oricum, mai bine mai tarziu decat niciodata, cand am intrat pe marginea canalului am dat pe cel mai mic pinion si am putut sa tin o cadenta foarte buna. Chiar ma activasem, drept dovada am si prins niste oameni din fata. Cu unul din ei am mers pana la final si am avut si o faza amuzanta. Imi zice sa tragem impreuna, sa prindem grupul din fata. Gata. Trage el o bucata, apoi vine un fel de zona accidentata cu ceva pietre/sant, la care incetineste un pic, trec eu in fata si intru in mod aero, la fel, pinion mic si cadenta buna. Dupa o bucata, cand ii fac semn sa treaca in fata…zice ca nu mai poate, ca am tras prea tare. Lawl, s-a dus planul pe apa canalului. A urmat apoi singurul deal din concurs, pe care m-am simtit extraordinar, mi-a crescut moralul si am reusit sa depasesc doi concurenti de la Galati Cycling, in timp ce-am facut si o gluma ceva, pe care oricum n-au gustat-o  😀 😀 😀 .

S-au enervat probabil, pentru ca au si revenit sa ma depaseasca, imediat cum a reinceput platul. Formasem deci un grup de 4 insi si era clar ca aici voi termina, cei din fata fiind prea departe pentru mine. Eram oricum in jur de locul 15, ceea ce era decent, la straturile de grasime de peste iarna si la vantul care a avantajat „soselarii” obisnuiti cu trenele si mersul in vant salbatic.

Dupa inca vreo doua viraje intram pe ultima linie dreapta, unde am inceput un fel de sprint, incercand sa termin primul din grupul de patru. N-a fost sa fie, am terminat al 2-lea, in spatele concurentului pe care l-am dus „pe canal”, care m-a facut (cum se intampla si la tv, cand ala de sta la plasa castiga), dar in fata celor de la Galati. In final, locul 14 la general, cu 59 de minute si ceva, vs 53 de minute ale castigatorului (care de data asta nu a fost Ciprian Comisan- el a terminat pe 2) si pe locul 4 la categorie, la 2 minute de podium, clasic. Sunt abonat la locul 4, pare-se. Aproape ca anul trecut (13 la general), desi conditiile au fost mult mai aprige.

Per total, un weekend foarte frumos, am beneficiat de gazduirea si sprijinul celor de laMirachi_blanc Crama Histria, pentru care le multumesc, iar m-au facut sa ma simt ca un rider Pro. Concursul a fost fain, bine organizat, mult mai bine ca anul trecut,  si mi-a placut, chiar daca a fost scurt. Mi-a placut mai ales ca in multe situatii am fost cel mai tehnic din grup, pe coborari sau zone accidentate, sentiment pe care nu l-am mai trait pana acum :))).

Am zis in titlu ca am sa ma intorc barbat, pentru ca imi propun ca la anu’ sa vin mai bine pregatit si sa termin mai in fata, mai ales ca mi-am luat cursiera si ca o sa fiu si o parte soselar, n-o sa ma mai domine grupurile fruntase 😀 .

Urmeaza Maratonul Brasov, unde (cred) ca voi participa la Semi, in speranta ca voi suferi mai putin ca la Semi Intersport, apoi deplasarea la Cluj, cu XCO UCI C2 si Faget Marathon- UCI Marathon Series.

Merci ca ati citit si daca v-a placut, like & share, for the win!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *