Topoloveni Summer Tour 2015: Da, asa da :)

11696494_961759377209743_7224709718252495936_o

#hard work and dedication da rezultate. Pentru a doua oara, dupa MarVin, am avut energie pe final de concurs, suficienta pentru a parcurge in sprint ultimii Km ai unui concurs de 40K, obiectiv care anul trecut parea departe rau… Imi amintesc cum m-am scurs pe final la TBT Race, cand nu prea mai vedeam bine :).

A venit ziua in care am avut un concurs fara incidente (majore), in care totul a mers bine, am tras tare si dupa care pot sa zic ca sunt multumit. Bonus: am mai terminat si pe 5 la categorie, cea mai buna clasare de pana acum. Sa va povestesc, pe larg, cum a fost:

Ca de obicei, desi m-am trezit cu o ora jumate’ inainte, m-am lalait si am intarziat la plecare :)), Radu s-a obisnuit deja, creca’ o sa-mi dea ora devansata cu 20-30 de minute, ca sa plecam si noi la timp. Desi am mers super ok, drumul a fost foarte bun si liber, am ajuns la limita, cu vreo 10 minute inainte de inchiderea perioadei de ridicare a kit-urilor. Pana am facut ultimele reglaje, pana ne-am echipat… lumea s-a adunat deja la start, asa ca am pornit de la jumatatea plutonului, not nice, la cei la peste 350 de participanti.

11709918_961722780546736_5129865636453492990_o

Oricum, am mai avasat pe portiunea neutralizata de asfalt si am tot depasit (desi cu dificultate) pe prima bucata de forestier/drum de livada (mai ales pe urcare am crosetat destui concurenti). La sedinta tehnica organizatorul ne-a avertizat ca pe la km 7 urmeaza niste sleauri dubioase, in iarba, pe care nu le vezi, sectiune care trebuie abordata cu grija. Ei bine, chiar erau ciudate, in primul rand, doua urme de roti, pe care se putea mergea(ish). Apoi, ajungeai la santuri sapate de apa, transversal pe axul drumului…fail. Mai nasol era ca odata ce-ai ales un sleau pe care sa mergi, nu mai puteai iesi din el- fara sa pui piciorul jos. Am reusit sa navighez prin labirintul acesta fara sa pierd prea mult timp, eram pe modul: „force to the front”.

Pana la o succesiune de doua gropi… daca pe prima am reusit sa o abordez, a doua m-a surprins cu masa pe fata, tocmai ce descarcasem spatele pentru prima groapa si dusa a fost roata, mi-a smuls ghidonul si…. Iata-ma din nou, „imbratisand” pamantul, pffttttt.

Totusi, doua aspecte pozitive:

– Clar merg mai tare ca anul trecut, pe care l-am incheiat fara nicio cazatura. Anul asta imi asum mai multe riscuri si uneori mai ajungem si la cate-un fail. Cata vreme nu e cu oase rupte, zic „sa fie primit” si ii dau mai departe. M-a si intrebat cel care era in spatele meu: „totu’ bine?” si eu am raspuns: „da da, totul foarte bine”, in timp ce-mi adunam membrele de pe jos :))))

– V-am zis deja ca Duatlonul Tara Barsei mi-a dat multe invataminte, ei bine, una dintre ele a fost cum sa cad 😀 . Daca prin aprilie muscam la propriu din pamantul de pe Tampa, acum am reusit cumva sa ma invart in aer, sa cad pe spate, fara damage.

Nu stiu daca in mod special cazatura sau omniprezentul f*&king noroi au fost de vina, insa pe a doua sectiune nu am mers cum imi doream, de la km 15 pana pe la 20…mi s-a parut mai lent ritmul, desi trageam tare. Oricum, si pe noroiul vietii am mers super ok, am tot prins oameni care se chinuiau, deci sa traiasca vremea de la Rasnov, ca tare mi-a fost util antrenamentul de acolo.

Am mai avut o problemuta, la cazatura mi-am pierdut bidonul si in graba, n-am mai tinut seama de el. Cam nasol, in contextul in care la un moment dat am nimerit pe o urcare in camp deschis, pe o caldura comparabila cu cea de la MarVin. Cand duc mana la suport sa iau bidonul….am gasit niste aer, nu prea racoritor. Dar aia era, am dat inainte.

Dupa KM 21 am intrat intr-un ritm cursiv si am navigat prin potecile marcate ireprosabil de organizator. Au fost si doua urcari pe care s-a facut push bike, insa, gratie gambelor de la rugby, am rupt norma, am depasit in fuga doua grupuri. Daca as merge si pe coborare in acelasi ritm…as fi abonat la top 10 la categorie si mult mult mai in fata la general, dar cu timpul…vom rezolva si asta.

1492225_1090478507633222_3338289522935652599_o

Dupa Km 28, eram ca o fiara eliberata, mi-a fluturat vantul in plete ( 😀 😀 ) pe coborarea de pe forestier, pe ultimul push bike am prins si depasit un grup de concurenti si dus am fost, desi suprafata de rulare era cam oribila: niste gropi mici si dese care-ti reasezau gandurile in capau. M-am oprit din sprint la un moment dat, sa-i dau pompa unui coleg care avea pana. Mai erau vreo 8 km, dar am zis ca nu se poate sa fac pana, dupa ce tocmai am facut o fapta buna. Asa ca, blana la vale, blana la deal, o urcare scurta, dar abrupta si capabila sa-ti dea pita, mai ales la moral, pe care am trecut-o in viteza.  Cand am dat de asfalt si am vazut 1km to go, eram nebun. Foaie mare, al 2-lea cel mai mic pinion si pozitie aero la vale, respectiv urcat din inertie, cu cadenta mare si cu coapsele urland o ultima panta.

M-am racorit la trecerea prin rau si am intrat intre blocuri, trecand linia de sosire in cel mai mare sprint posibil.

2:31:17, Silver Badge (intre timp au actualizat baremul). Un timp de care sunt multumit, mergea mai bine, of course, dar oricum, aceasta cursa a fost cea mai buna de pana acum, un bun punct de plecare, de la care sa continui evolutia.

Concluzii:

5/27 la Masculin 20-29, Nivel 3 si 95/352, la general, cu o diferenta de ~1 minute 7 secunde/Km fata de Elite. Decent.

– Primul concurs la care am mers in pluton pe (aproape) toata durata lui. Pana acum, in a doua jumatate ramaneam singur. E bine ca mai ai cu cine sa mai schimbi o gluma, o incurajare. Cu atat mai bine cu cat sunt rideri rapizi si te chinui sa te tii de ei. Sper ca grupurile in care voi merge sa fie din ce in ce mai rapide/selecte.

– Concurs organizat extraordinar, cel mai bun la care am fost pana acum. Marcajul fara cusur, voluntarii fara cusur, traseul super fain- fata de ce platitudini asteptam eu, a fost chiar provocator, greu, dar foarte foarte fain. Am mai zis-o, se vede cand organizatorul este un rider, care stie ce are de facut, il organizeaza exact cum i-ar placea lui, in postura de concurent.

– Ar fi trebuit sa-mi aerisesc si frana spate, pe primii 10 km scotea niste zgomote infernale si nu prea tinea. Note to self: inainte de concurs, asigura-te ca ai echipamentul la nivel maxim.

– Pe aceeasi tema: e rost de niste aditii la echipament, pentru ca m-au incurcat foarte tare: manusile nu au facut fata sesiunii de vibromasaj de vreo 10 km (am si acum degetul mic amortit  :) ), ochelarii mi se tot abureau, i-am dat jos si am prins o musca intr-un ochi si noroi in celalalt, fix ce-mi trebuia :) :) si clar am nevoie de un ciclocomputer, am nevoie sa stiu cat mai e si cat timp am facut, ca sa-mi dozez efortul si sa ma motivez suplimentar. Pana la a doua parte a sezonului sper sa rezolv aceste aspecte.

Ca tot veni vorba, urmatorul challenge este TBT Race, Viscri, pe 8 august, cand voi ajunge la finalul planului de antrenament si sper sa-mi imbunatatesc semnificativ rezultatul de anul trecut ( 4 ore 30, locul 23 la categorie si 103 la general).

Asa ca, urmeaza o luna iulie mai linistita, dupa cele 4 concursuri legate, in pregatirea celor 6 consecutive, din august-septembrie.

Multumesc partenerilor mei: Viticola SA, ProAlpin, Asociatia Copiii de Cristal, pentru suportul lor. Multumesc si Vodafone, care mi-a facilitat participarea la acest concurs.

Keep in touch, chiar daca nu mai am concursuri in iulie, voi fi in continuare activ, la diverse evenimente, pe care vi le voi povesti.

Don’t Forget, Like, Share& Subcribe ;).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *