UCI Marathon Series Faget BT: deloc fail, chiar bine

Dupa ziua de sambata care nu mi-a placut, aveam de platit o polita in maratonul de duminica.  Cu cei 67.4 km si +1888hm ai sai, ne intorceam pe teren mai primitor pentru mine.  Determinat sa-mi iau revansa in lupta cu mine insumi, m-am prezentat la start pregatit sa trag tare, ca sa termin sub 4 ore 30, obiectivul pe care mi-l setasem.

Pre-Race, focused. foto: Lorand Portik

Pre-Race, focused. foto: Lorant Portik

Plecam in cursa, inca amenintati de o ploaie care statea sa cada si care ne-ar fi dat mari batai de cap, daca venea.  M-am pozitionat bine la start si am reusit sa plec decent, in urma primului grup. Ne-am intins oricum pe prima catarare, care a avut 14km cu ~+500m, initial pe asfalt, apoi pe un fel de forestier si cu o poteca pe ultima parte, pana la punctul unde s-au separat traseele. Zici ca a fost pentru mine partea aceasta, am reusit sa merg in ritm constant bun, depasind destui concurenti pe parcurs si oprindu-ma intr-un grup de valoare/viteza asemanatoare, cu care am mers aproape pana la final, am fost aproximativ aceiasi oameni, chiar daca ordinea se tot schimba.

13055239_810828732394523_802468392420804891_o

foto: Sebastian Cornea

La al doilea punct de realimentare, la Km 30, am ajuns la o ora 50, eram in grafic pentru 4 ore. Pe la mijlocul traseului am avut dintii fierastraului pe care i-am mentionat in preview, urcari destul de abrupte, nu foarte lungi, cu portiuni de plat intre ele, pe care am mers destul de rapid. Iar am dat de ceva urme de tractor, care m-au cam zdruncinat, bag seama ca nu am cea mai sensibila furca la denivelarile mici.

La Km 44 trecusera 2 ore 40 si mai aveam de parcurs 23 de km.  A urmat cel mai inalt varf al traseului, cu o panta putin cam prea abrupta, de am si impins pe ultimii metri si apoi o lunga coborare, pana la reintalnirea cu traseul scurt. Desi ne-a plouat mocaneste cam pe tot traseul, cei de la traseul scurt nu au fost asa norocosi, pe ei i-a plouat tare, de la inceput pana la final, astfel incat „ne-am bucurat” si noi de conditii noroioase, pe cei 12 km pe care i-am avut de parcurs pe bucata comuna. A mai si alunecat, am avut si de depasit o multime de oameni de la tura scurta (toti de treaba, se dadeau din cale foarte repede), iar pe deja celebra Golgota am impins in prima parte, eram intr-un grupulet cu inca 3 insi de la tura lunga si multi de la cea scurta. Intr-un ultim avant am biruit varful Golgotei pe bicicleta si am coborat pe o suprafata destul de alunecoasa pana la finish.

4:24 a fost timpul final, intr-un concurs in care am dozat efortul foarte bine,  ca sa am energie pana la sosire, un concurs fara mari elemente tehnice, doar vreo 2-3 zone trebuiau abordate cu putin mai multa atentie, in rest… fuga, la deal si la vale, fuga, cat te tineau bulanele.

Poza de sambata, din fericire, nu s-a mai repetat duminica. foto: Mezei Jozsef

Poza de sambata, din fericire, duminica nu am mai aratat asa rau :D. foto: Mezei Tibor

Probabil ca mai mergea tras un pic mai tare pe partea de mijloc, dar nu am vrut sa risc sa raman fara baterii pe final. Locul 25 din 47 la categorie si 81 din 181 la general, la un ritm de putin peste un minut pe kilometru fata de castigator, de mai mult de doua ori mai bine fata de sambata.  Foarte multumit de evolutie si ritm, pentru un concurs asa de lung si cu multa urcare, am reusit sa merg in ritm constant, care-mi da incredere, pentru concursurile viitoare. Dupa cum ziceam si ieri, zile bune si zile rele, important e sa nu renunti si sa inveti din fiecare.

Multumesc Crama Histria pentru sustinere si felicit tot colegii de la Vodafone, pentru Crama Histria cursele lor si le multumesc pentru timpul petrecut impreuna. Nu-i multumesc lui Calin, pentru ca a luat podium si am plecat seara :P:P, dar il felicit pentru evolutia buna din ambele zile. A, ca mi-am amintit, concurs organizat….decent (ca sa fiu darnic), dar cu multe probleme legate de cronometrare, marcare, afisarea rezultatelor dupa o vesnicie, premierea tarzie si altele. Daca la un concurs banal ai zice ca esa es, se intampla, la cele doua care or fost si in calendarul UCI…nu te astepti sa le gasesti.

Cam asta a fost istoria celor trei zile petrecute la Cluj, o deplasare per total foarte reusita. Pana la Prima Evadare, pe 8 mai, ma duc sa mai cobor niste radacini :D. Like, share and subscribe, it keeps the internet alive.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *