TBT Race- Cyclocross adventures- Fila 1

La exact un an dupa ultimul concurs de ciclism la care-am participat (tot la TBT), am fost sambata la TBT Race- Transilvania Bike Trails Race, la Saschiz, la granita judetului Mures cu jud. Brasov. TBT Race este concursul la care n-am lipsit in niciun an, am participat la toate cele cinci editii. Traseul fain, pitoresc si mai putin tehnic, dar in niciun caz plictisitor, atmosfera foarte prietenoasa si organizarea impecabila m-au readus an de an in satele sasesti in Colinele Transilvaniei.

Cum ziceam, a trecut un an de la ultimul concurs, an care mi-a adus niste schimbari in viata si in …. relief :) , am dat muntii pe campie, si de vreo trei luni, am dat MTB-ul pe Cyclocross, Matilda cum am denumit-o, o Merida Cyclocross 400, care ma insoteste pe asfaltul doljean si deseori, in afara lui, pe drumuri mai potrivite pentru dansa. Pentru ca am considerat ca tura medie de la TBT este o ruta demna de Matilda, plus ca urma sa se deplaseze un contingent semnificativ al Vodafone Cycling Team la acest concurs, iata-ma imbarcat in masina, alaturi de Bogdan si familie, cu bicicletele „pe tavan”, porningd spre Saschiz la un matinal 7 am.

la start, o imagine pe care nu am mai avut-o pe retina de un an

la start, o imagine pe care nu am mai avut-o pe retina de un an

De data asta, am reusit sa-mi iau tot echipamentul (98% asa, am uitat doar bidonul si a trebuit sa iau unul vechi din beci de la mama, but still 😀 ) si chiar sa ma prezint la start cu bicicleta curata, unsa si bine pregatita (  nu suna a mine,  stiu :) :) ). Am dat o roata de incalzire si apoi am constatat cu surprindere ca toata lumea era la start. Vreo 1000+ oameni doar. Asta insemna ca urma sa plec la coada, dar cum n-aveam niciun obiectiv, nu m-a deranjat. Am mai vazut si vreo 4 insi cu cyclocross, deci nu eram singurul nebun, asa ca, plecam linistit in cursa, dornic in primul rand sa parcurc tot traseul pe bicicleta, sa nu imi sparg dintii si pe cat posibil, sa termin spre 2 ore jumate’. A strigat Memo 5-4-3-2-1- Start, dar eu am am mai avut vreo 1-2 minute de asteptat, pana s-a miscat marele sarpe de ciclisti.

imediat dupa start, in marea de cliclisti (c) Tbt Race

imediat dupa start, in marea de cliclisti (c) Tbt Race

N-a fost doar o pozitie dezavantajoasa, pentru ca….. pot sa ma laud acum ca am depasit sute de cliclisti? Pot 😀 . Bineinteles, avantajat un pic de CX, starnind invidia colegilor pe pantele mai blande, chiar am reusit sa depasesc ff multi oameni. Un pic mai dificil pe zona a doua a catararii, unde pantele au depasit si 13-14%, unde pinionul meu cel mai mare (28 de dinti) la pachet cu foaia mica de 36, m-a cam chinuit. De mult timp nu am mai dat de schimbator sa trec mai sus si sa-mi zica: „Jet! Nu mai ai pinioane!” . OMG. Pana in final, voi mai fi trecut prin asta de vreo 4 ori, cand imi era lumea mai putin draga. :O

S-a gatat asfaltul si am intrat pe iarba, scurta portiune inainte de single-trail. Nu stiam -in principiu- cum o sa merg, deoarece experienta mea pe CX in offroad era limitata la cateva iesiri, dar am reusit sa merg chiar decent, un pic de atentie la line-choice, in plus, de cateva ori a trebuit sa pedalez in picioare, ca eram in urcare si oamenii pe mtb n-aveau treaba sa mearga cu viteza mica, puteau sa-si pastreze momentum-ul. Reusisi (see what i did there? 😀 ) sa intru pe single trail intr-un grupusor, care insa mergea cam incet, boala clasica a traseului in configuratia actuala. Asa ca, m-am relaxat, stiind ca nu aici se castiga cursa, dar se poate pierde. Am mai cantat, am mai fluierat, m-am mai chinuit sa plec de pe loc cu pinionul meu de 28 ($*(&%!@(- insert injuraturi aici) in desele situatii in care grupul se oprea, in panta. Am descoperit ca-i destul de greu sa bei apa cu CX-ul pe teren accidentat, nu stai ca pe canapea, cum stai pe mtb cu al sau ghidon de 720 mm, asa ca, am renuntat la idee si am asteptat forestierul.

La iesirea de pe single trail (c) Tbt Race

La iesirea de pe single trail (c) Tbt Race

Forestier care a venit dupa vreo 48 de minute, cum se vede-n poza. Aici am putut sa accelerez un pic si sa ma lipesc de alt grupusor din fata. A durat foarte putin, apoi am intrat pe single trail din nou, coborare initial, apoi fals plat. Aici s-a dezlantuit Matilda, am atins chiar si 40 de km/h la vale, pe poteca bine amenajata. Foarte manevrabil, m-am bucurat la fiecare accelerare dupa desele S-uri, cand „dadeam fum” colegilor pe MTB. N-am avut probleme pe zonele cu noroi, sau unde mai erau crengi, sleauri sau mici denivelari/santuri. Un singur moment la limita, cand pe o balta mi-a fugit un pic spatele, l-am prins, dar am luat cu pedala o cioata. N-am cazut, dar m-am oprit un pic. Toata lumea ma intreba cum merge pe CX/Gravel, pana la coborarea in primul sat le-am zis ca a mers foarte bine. Da, n-am avut pinioane suficient de mari, dar nici nu am simtit asa mare dezavantaj vs MTB. Timpii pe strava sunt mai slabi, dar pun asta pe seama lipsei de antrenament si a grupul mai lent ca-n ultimii doi ani. Pe coborarea in sat am avut prima portie de vibromasaj. Pe iarba cu denivelari, urme de caruta/tractor si musuroaie de cartita. Aici am resimtit intr-adevar lipsa suspensiei, mi-au clantanit dintii si creierul in cap. Nici nu puteam sa nu tin ghidonul, ca trebuia sa franez. A fost… interesant sa zicem.

Fresh, in primul sat. (c) TBT Race

Fresh, in primul sat. (c) TBT Race

M-am oprit la punctul de realimentare si am bagat  apa in bidon si o portocala si am plecat mai departe, pe o urcare pe care am facut un pic de push bike. Totusi, am depasit si aici colegii pe mtb, ca deh, aveam bicicleta mult mai usoara + gambele de rugby, pe care inca le mai am 😀 , tine-le Bunutu’ in continuare. Intrat din nou pe poteca, dupa o scurta ratacire, cand am luat-o dupa grup, nevazand marcajul care te indemna sa parasesti drumul si sa tii poteca, am reintrat in ritm si am reusit sa urc si sa cobor chiar foarte decent.  Iar m-am distrat la S-uri, pe coborare am dat un pic mai usor, m-au depasit vreo 3-4 oameni si am avut cea mai mare „distractie” pe coborarea spre Crit, pe la km 25-28. Doi kilometri si un pic, in care am murit, vibromasaj expert level. Am ajuns in drum cu franele trase la maxim, nu-mi mai simteam mainile si vedeam cu pureci de la vibratii :) :) :) , dar am terminat ce-a fost mai greu.  Ajuns in biserica, am lins un pahar de cola si o apa si de aici stiam ca urmeaza un forestier si asfalt for the win, cumva … ce era mai simplu si mai potrivit pentru Matilda.  Am luat un pic de clapa, ca am mai avut o bucata de push-bike si aici (parca), dar da, apoi un pic de poteca si gata, am intrat in Cloasterf, unde am trecut „fulgerator 😀 ” prin ultima biserica si am dat inainte.

Ultima biserica, vorbeam singur cred (c) Tbt Race

Ultima biserica, vorbeam singur cred (c) Tbt Race

Pe asfalt am intrat iar in zona buna, desi a fost un pic de urcare si m-am dat jos pe un ciot, am avut un ritm bun, am prins si 55+ pe coborare si m-am intretinut cu niste copii super amuzanti si ambitiosi de la family.  Am excalamat un „No tulai Doamnieeeeeeee”, cand am vazut ca ne scoate de pe asfalt si mai primesc o portie de vibromasaj, dar, cu un ultim efort am iesit la lumina pe forestier si am dat un final sprint, pana la finish.

Cam gata, dupa 2:55 (c) TBT Race

Cam gata, dupa 2:55. Scuzati grasimile 😀 (c) TBT Race

La final ma astepta cel mai mare fan al meu, o premiera, pana acum era prea mic sa vie dupa mine. Dupa ce-am mancat 6 kile de pita cu branza si rosii si pepene si 6 pahare de apa, mi-am revenit un pic, am spalat-o pe Matilda si m-am retras la umbra unei case sasesti, sa ne jucam cu masinutele 😀 .  Apoi, au venit si baietii de pe traseul lung si am stat la o poveste/apa/ portie de vitel si purcel, inainte sa incarcam masina si sa-i dam spre casa, prin furtuna. N-a fost o problema pentru unii-mai norocosi- care au dormit ca o balenutza.

Per total, o experienta foarte faina. Organizarea ireprosabila, atmosfera frumoasa, am fost inconjurat de familie si prieteni, m-am super distrat cu Matilda, care da, a fost potrivita pentru traseul mediu, chiar daca am suferit un pic pe coborarile accidentate, am retrait spiritul de competitie, sentiment unic pe care doar un concurs ti-l da si mi-am redeschis apetitul, cu siguranta voi merge la una-doua etape din Cupa Nationala de Cyclocross.

Asa ca, multumesc Vodafone Cycling Team pentru sprijin, multumesc organizatorilor si voluntarilor si va multumesc si voua, care-ati citit povestea.

Daca v-a placut cumva, puteti sa-i dati un share :) .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *